Ia aminte!

Am descoperit recent pe internet un foarte bun articol despre societatea noastra in general, cu bune si cu rele....Este interesant si vreau sa va rescriu aici articolul d ului George Carlin, ca sa intelegeti si voi de ce nu suntem fruntasi, premianti sau laudati in tara asta. Este taboul perfect al realitatii crunte, dure si reci care ne loveste si in spate si in fata.

”Paradoxul timpurilor noastre este faptul că avem constituții înalte, dar răbdări joase, magistrale late, dar viziuni înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin, cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puțin. Avem case mari, iar familii mici, comodități mai multe, iar timp mai puțin.
Avem studii mai bune, dar gândire mai proastă, cunoștințe mai vaste, dar mai rău apreciem situațiile, avem mai mulți experți, dar și mai multe probleme, o medicină mai dezvoltată, dar o sănătate mai rea.
Consumăm prea mult alcool, fumăm prea mult, cheltuim în exces și fără responsabilitate, râdem prea puțin, ne deplasăm cu viteză prea mare, ne înfuriem foarte ușor, ne ducem la culcare prea târziu, ne trezim prea obosiți, citim prea puțin, privim prea mult televizorul și ne rugăm prea rar.
Ne-am majorat aspirațiile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea puțin, iubim prea rar și urâm frecvent.
Știm cum să supraviețuim, dar nu știm cum să trăim.
Adăugăm anii la viața omului, dar nu adăugăm viață la ani.
Am ajuns la lună și ne-am întors, dar cu greu trecem strada pentru a face cunoștință cu noul vecin.
Cucerim spațiul cosmic, dar nu cel sufletesc.
Realizăm mai multe, dar nu cele mai bune lucruri.
Curățăm aerul, dar ne pătăm sufletul.
Am supus atomul, dar nu și prejudecățile.
Scriem mai mult, dar studiem mai puțin.
Planificăm mai mult, dar obținem mai puțin.
Am învățat să ne grăbim, dar nu și să așteptăm.
Creăm computere mai performante, dar comunicăm mai puțin.
Sunt timpurile unui consum rapid cu o digestie proastă, a unor oameni mari cu suflete mici, a unor venituri rapide cu relații dificile.
Este timpul creșterii veniturilor familiale și a creșterii numărului de divorțuri, a caselor frumoase și a familiilor distruse.
E timpul distanțelor mici, a scutecelor de unică folosință, a moralei unice, a relațiilor de ocazie, a kilogramelor în plus și a pastilelor, care le fac pe toate: te excită, te liniștesc și te omoară…
E timpul vitrinelor pline și a depozitelor pustii.
Este timpul scrisorii care ajunge la tine într-o secundă, pe care poți s-o distribui sau s-o ștergi.
Ia aminte! Acordați-le mai multă atenție celor care vă sunt alături, fiindcă ei nu vor fi acolo pentru totdeauna.
Ține minte, spune-le lucruri frumoase celor ce te privesc de jos cu admirație, pentru că această ființă mică va crește în curând și nu va mai fi lângă tine.
Ține minte și cuprinde cald persoana dragă, pentru că este singura ta comoară pe care o poți oferi din inimă și care nu constă nimic.
Ține minte și spune „te iubesc” oamenilor dragi, dar nu fără ca să simți asta.
Săruturile și îmbrățișările pot îndrepta orice neplăcere, atunci când vin din inimă.
Ține minte și țineți-vă de mâini, apreciați momentele în care sunteți împreună, pentru că într-o zi nu veți mai fi.
Găsește timp pentru iubire, pentru comunicare și pentru posibilitatea de ai spune tot ce ai pe suflet.
Pentru că viața se măsoară nu în numărul de inspirații și expirații, dar în numărul de momente în care ți se taie respirația!”

Frumos spus....   Andreea

PREZENTUL= o umbra a trecutului?!

Caut de ceva vreme sa inteleg de ce la rezolvarea unei probleme urgente se cauta intai vinovatul pentru a se agata de ceva, de cineva, in loc sa vedem solutia ardenta, rezolvarea iminenta .....De ce nu te poti bucura de prezent asa cum este, de ce nu esti inteles daca ai gresit cu ceva si mai ales de ce nu esti apreciat cand ai realizat ceva frumos. Ori invidia este de vina, ori ego -ul , ori mandria, sa ti se recunoasca tie meritul, desi radacina solutiei a fost la altcineva. Dar nu poti recunoaste, nu poti fi tu mai prejos pentru o alta persoana, no name....nu ? Prezenttul mi -a oferit doar situatii de genul- ala are, ala a facut, ala a invatat mai mult, celalalt nu stie nici macar ce e politetea, e lipsit de bun simt , nu are nici macar o masina, etc. Este total gresit : suntem egali, asa am fost lasati- Adam si Eva identici. Nu- mi amintesc ca Adam sa aiba facultate si Eva doat scoala generala nu?!😆😆😆 Ma supara zilnic aceste idei preconcepute sa fac diferenta intre oameni si ma deranjeaza, dar mai ales ma obosesc aceste tabele pe categorii de persoane. Apoi sunt judecata de ce nu- mi place aceasta viata- pentru ca este plina de indiferenta si mai ales egoism si lipsa iubirii si comunicarii care, toate, duc la situatii jenante, pe care le pot evita, dar din cauza altora nepasatori, tot eu pic vinovata, mandrie si minciuna = dezastre totale. Cel mai enervant este ca as vrea sa corectez tot ce pot, incerc sa arat unora unde gresesc, dar tot ma izbesc de acest zid al nepasarii umane si al intelegerii eronate. As vrea sa gasesc macar o persoana in jurul meu care sa mi dea macar o jumate de solutie la aceste probleme, dar credeti ca macar cineva se opreste din viata lui, din cotidianul sau si din tabieturile sale anoste pentru a citi aici vreun rand?! NU. Atunci iar un efort in van.... Si tara incotro?! Asumarea- nici macar nu se cunoaste definitia acestui cuvant. Nu intereseaza sa facem ceva mai bun, ci doar sa facem pentru noi si atat.
Pacat...
Andreea.