Este adevarat?!

    Se zice ca "inceputurile sunt infricosatoare, sfarsiturile sunt triste, dar ce este mai important si mai frumos este la mijloc". Nu stiu exact la ce se refera aceasta vorba, insa stiu ca trebuie sa te bucuri pentru fiecare moment din viata pe care il traiesti, chiar de este trist sau vesel, sa stii sa zambesti si la necaz si la bucurie, sa cunosti fericirea cand copilul tau te ia in brate si te iubeste, sa ti infrangi sentimentul de teama daca maine va fi mai rau, sa- i multumesti celui de Sus pentru ca poti sa fi vesel la inca o aniversare alaturi de cei dragi.
     Nu ai nevoie decat sa intelegi mesajele pe care le primesti din cand in cand, sa privesti in sufletul tau pentru a gasi cutia cu amintiri sau sa te feresti de regrete tardive. Sa nu lasi dezamagirile pricinuite de cei apropiati sa-ti intunece sufletul, sa incerci sa-i intelegi pe toti din punctul fiecaruia de vedere. Nu e nimic greu pana acum, teoria este cea mai usoara, insa egoismul de care dam dovada toti la un moment dat depaseste limitele normalului si astfel exista o clipa cand ceva se strica in mecanismul acesta firav al vietii. Aprecierea de care ar trebui sa beneficiem mereu din partea prietenilor si familiei dispare, aprecierea pe care ar trebui sa o aratam celor din jur nu este intotdeauna la momentul potrivit si astfel rotita vietii iar trebuie unsa cu tristete, lacrimi sau durere. Nostalgia ne invadeaza si totul se repara, insa foarte tarziu, cand cineva tot sufera si pierdem ceva important. Nu as putea convinge pe nimeni cu randurile mele simple, cu aceste cuvinte poate fara noima in citirea superficiala a unui seaman obosit, dezamagit si plictisit intr-o zi de duminica. Le-am scris  aici fara speranta, le -am asternut cu mare curaj poate pentru cineva caruia sa-i trezesc un pic de interes si care sa faca ceva pentru o schimbare... o data undeva candva. Schimbati-va viata pentru ceva mai bun, mai frumos, plin de optimism si onoare!

Cu bine, Andreea.