duminică, 6 martie 2016

Ramas bun, om cu suflet de aur!


    Uneori cuvintele sunt de prisos, poate chiar vor ramane asternute pe hartia ingalbenita ani de zile pt nepoti. Nu-si au rostul, mai ales cand privesc afara soarele si primele semne ale primaverii proaspete si pline de viata. Incerc sa gasesc o alinare in mirosul crud al ierbii, sa gasesc un sprijin in roua diminetii care anunta un an bun si plin de speranta, sa gasesc o explicatie a tot ce s-a intamplat. Toate au un singur raspuns, o unica solutie: asa a fost voia Domnului pentru ca daca EL are nevoie de oameni buni, sufletisti, cinstiti, coboara si ii alege dintre noi. Poate ca putini au aceste calitati si nu are de unde alege asa repede, atunci hotaraste sa se opreasca langa cineva omenos, glumet, destept, muncitor, iubitor, corect.... Si acesta, de data asta, a fost nenea Stelica. M-am rugat de nenumarate ori la Ceruri, la unchiul meu, care deja este acolo Sus, sa nu-l ia pe el, nu inca, mai avea atatea de oferit, de trait, sa ne invete, sa glumeasca cu noi, sa construiasca. Nu s-a putut. 
     Dar acolo, in gradina Raiului, poate isi va mai ridica o data acea casuta calduroasa, primitoare, curata si frumoasa pe care o avea si aici, de care era tare mandru si ne va astepta. As fi onorata sa calc in aceasta constructie plina de iubire, idei inovatoare si viata dupa moarte. Sunt convinsa ca se va descurca si acolo la fel de bine ca aici. Nu renunt la ideea mea, copilareasca dealtfel, ca acolo ne asteapta, iar reuniunea aceea de familie plina de bunatate si multe alte lucruri frumoase si pline de dragoste, pe care am trait o de atatea ori si aici la casa de la tara... la coltul de Rai al nostru va fi din nou plina de veselie si zambete.
D-zeu sa-l aiba in grija si sa fie convins ca are langa EL un om de calitate, unic in felul lui.
Suntem prea mici pt a da vina acum pe EL, ci ar trebui sa -i multumim ca ne- a dat alaturi de noi atata vreme un suflet asa nobil si plin de calitati.

Copilaria, adolescenta si intreaga mea viata au avut ca mentor un singur OM- nenea Stelu. Multumesc, nenea Stelica, pt tot ce m-ai invatat pana acum... Viata e fara culoare fara dvs.! Suntem mai saraci, mai goi, mai pustii...
Pacat ca nu am stiut sa apreciem mai adanc toate povatele ce ni le-a daruit, sa ascultam mai atent toate povestile de la gura sobei pe care ni le-a spus si de care nu te plictiseai niciodata... acum nu mai avem izvorul lor...Timpul s-a oprit in loc si asa va ramane multa vreme...
Andreea

miercuri, 2 martie 2016

Bine ai venit, primavara!

 Abia am asteptat primavara, caldura, frumusetea, prospetimea, gingasia, veselia, coloritul viu al naturii si de aceea va impartasesc o pilda citita pe internet, un exemplu de cat de frumosi si vii suntem, de cat de minunati si bogati suntem, dar nu realizam la timp, de cat de putin apreciem ce avem langa noi si de cate putem face, nu ne dam seama ca viata e unica, nu vedem valoarea adevarata a prieteniei si bunelor maniere, irosim timpul alocat noua, familiei, simplitatii, sinceritatii, amintirilor nostalgice, rabdarii si voiosiei.

"Într-o zi, un tată care o ducea bine cu banii, s-a hotărât să îşi ducă fiul la ţară, pentru a-i arăta cum trăiesc oamenii săraci, iar astfel băiatul să înţeleagă valoarea lucrurilor, şi să înţeleagă cât de norocoşi sunt ei. Aşa se face că au stat o zi şi o noapte la o familie foarte săracă de la o fermă. La finalul călătoriei lor, pe când se întorceau acasă, tatăl îşi întreabă fiul:
– Ei, băiete, ce crezi despre călătorie?
– A fost excelent, tată!
– Ai văzut cum trăiesc acei oameni săraci şi nevoiaşi?
– Da!
– Şi ce ai învăţat?
Băiatul i-a răspuns:
– Am văzut că noi avem acasă un singur câine, dar ei au patru. Noi avem un uriaş bazin de înot, dar ei au un râu nesfârşit. Noi avem felinare, ei au o mulţime de stele. Curtea noastră se termină la gard, a lor se pierde în linia orizontului. În special, tată, am văzut că ei au timp să stea de vorbă unul cu altul, şi trăiesc ca o familie. Tu şi cu mama trebuie să lucraţi toată ziua, şi cu greu vă văd pe amândoi!
Tatăl a rămas tăcut, iar după o vreme fiul i-a spus:
– Îţi mulţumesc, tată, că mi-ai arătat cât de… bogaţi putem fi!"

 Va pup! Ganditi-va bine! Andreea. 
 La multi ani, viata! La multi ani, mama! La multi ani, fata mea!