Durerea adevarata nu are lacrimi (dedicat celor disparuti in clubul Colectiv 30 oct 2015)

...intr-adevar nu exista cuvinte sa exprimi durerea unei pierderi, suferinta pt cei inlacrimati.Am citit  si am ascultat de 3 zile povesti ale unor oameni simpli, de care, poate nu as fi auzit niciodata daca nu era o asa drama- un incendiu devastator intr-un club din capitala de Haloween, la un concert unde ar trebui sa se distreze de fapt. Aceasta mica distractie a luat 30 de vieti, le-a ridicat la ceruri, printre ingeri. Acest concert avea intrarea libera, gratuita, insa iesirea a avut un pret prea mare- viata insasi. Acum cautam disperati vinovatii, acum cand am ramas mai saraci, mai tristi, mai goi. Nu cumva e prea tarziu?! Ce sa mai salvam? Poate sperantele celor care traiesc acum si care sa nu mai aiba parte de asa clipe de cosmar. Nu stiu cum mai pot vinovatii sa doarma linistiti, sa puna seara capul calmi pe perna?!! ...insa cuvintele sunt prea tardive acum, inutile si neclare. La o asa intamplare cutremuratoare, totul te infioara si te face sa te stingi tu insuti in fata atator urlete de durere si regrete.Nu merita nimeni un asa sacrificiu dur si prea mare pt niste muritori!
Incerc sa-mi revin, sa pot privi din nou clar, insa imaginile fumegand din acel club imi patroneaza creierul si nu se vor sterge niciodata de acolo.
Rusine pt cei vinovati!
Odihna celor nevinovati si stinsi pe nedrept acolo in Iad! D -zeu sa aiba grija de ei!
Putere pt cei raniti sa treaca cu bine peste tot! Ma rog zilnic pt ei!
Andreea