Surprizele se nasc din inimi mari

         Ma uit in ochii lor plini de lacrimi si emotie si ma intreb: "Cum vor mai putea dormi la noapte acesti copii minunati dupa atatea evenimente frumoase si unice din viata lor?! "
Priveam o familie de oameni nevoiasi, muncitori si cu suflet mare dar care a fost atinsa de ghinion, casa lor a ars acum 3 ani si ei au trait intr-un grajd. ma intreb din nou: " Cati n-or mai fi ca ei si noi nu le stim povestea!? " Si nu oamenii bogati fac mereu ca acesti ochi sa planga de emotii si fericire, ci noi, romanii simpli, saraci si necunoscuti.
           Mi-am dorit dintotdeauna sa pot face minuni, surprize si multe cadouri celor care nu au parte de asa ceva, insa nu am posibilitati si nici ajutor sa ma enumar printre aceste inimi mari. De aceea mi-am linistit avantul in mici surprize facute incet si stangace celor apropiati mie. Cu gandul sunt mereu la toti cei care nu au norocul si nu au avut sansa mea de a detine confortul si sanatatea necesara pt a-mi continua usor si linistit viata, de a cunoaste bucuria de a fi mama sau de a simti tresarirea unica cand auzeam un "multumesc" la catedra unde am fost profesoara. E inaltator sa cunosti aceste cazuri de oameni frumosi si plini de respect, sa poti sa inveti ceva din faptele lor si din cinstea lor, sa le privesti simplitatea si stralucirea din ochii inlacrimati si parca te-ai nascut din nou, si parca esti mandru ca esti printre ei, ca esti roman, ca rasufli acelasi aer ca ei, ca te mangaie aceleasi raze de soare ca pe ei.
            Multumesc! Andreea