" Pe vremea când Dumnezeu şi Sfântul Petru umblau pe pământ sub chipul unor
moşnegi gârboviti, sprijiniţi în toiag şi cu sandalele rupte, se întâmpla să bată pe
la uşile oamenilor la căderea nopţii iar de multe ori erau izgoniţi.
Odată i-a prins noaptea pe câmp şi odată cu ea o ploaie care le-a udat
veşmintele şi i-a umplut de noroi. Şi tot rătăcind ei, numai într-un târziu au
ajuns la marginea unui sat, abia au îndrăznit să bată cu toiagul în prima
poartă. Câinii mari s-au repezit
să-i sfâşie, dar numaidecât s-a auzit un glas bărbătesc, întrebând cine bate.
Şi au răspuns:
- Oameni buni!
Atunci omul, potolind câinii, i-a poftit în casă unde nevasta şi copiii abia se treziseră din somn. El a început să dea porunci, dar cu blândeţe.
Atunci omul, potolind câinii, i-a poftit în casă unde nevasta şi copiii abia se treziseră din somn. El a început să dea porunci, dar cu blândeţe.
- Mario, ia mai pune nişte
vreascuri pe foc! Tudore, dă fuga la fântână după o galeata cu apă proaspătă!
Ileano, ia vezi tu de o oală cu lapte!
Şi le-au dat să se spele şi să se
şteargă cu prosoape albe şi i-au ospătat şi i-au pus sa doarmă într-o odaie
care mirosea a gutui şi busuioc.
A doua zi dimineaţă, iar le-au
dat să se spele, i-au ospătat, le-au pus şi în traistă nişte mere cum nu mai
văzuseră şi le-au urat drum bun.
Cum au ieşit din sat, Sfântul
Petru a început să se roage la Dumnezeu.:
- Doamne, fă ceva pentru oamenii
aceştia, că tare ne-au primit frumos!
- Ce-ai vrea să fac, Sfinte
Petre, că ai văzut că nu erau nevoiaşi?!
- Fă ceva, fă să-şi vadă măcar o
dată sufletul.
- Să-şi vadă sufletul, spui,
Sfinte Petre?
- Da, Doamne, să-şi poată vedea
sufletul, aşa cum vedem noi plopul acela, de acolo.
- Bine, Sfinte Petre, a spus
Dumnezeu, privind gânditor satul din vale.
Iar după o vreme, din neamul
acela de oameni s-a născut Mihai Eminescu. "
Astfel inteleg eu cum se nasc geniile, tot din nevoia oamenilor de a face bine, de a arata omenie si generozitate si cand aceste spirite ganditoare se duc in lumea celor "drepti",cei din jur se sting incet incet si calitatile noastre se subtieaza. Avem nevoie de a se naste aceste suflete frumoase si destepte, de a descoperi noi talente pentru ca noi sa rezistam intre rautati si lucruri malefice.
Va pup, Andreea.
Un comentariu:
f profund nu?
Trimiteți un comentariu