marți, 8 decembrie 2015

Noutati de pe spynews.ro-Impodobirea bradului de Craciun

"Tradiţia împodobirii bradului de Crăciun este o tradiţie care a luat naştere în secolul XV, în ţinuturile nordice - Estonia, Letonia. Treptat, această tradiţie a fost adoptată şi de cultura altor ţări.

Împodobirea bradului de Crăciun este o tradiţie aşteptată de oamenii din întreaga lume şi mai ales de copii. Acest ritual are loc de obicei cu câteva zile înainte de Crăciun şi se scoate din casă după data de 6 ianuarie, când se sărbătoreşte Boboteaza.

În tradiția românească de la sate se regăsește acest obicei al împodobirii bradului la nunți și la moartea tinerilor, femei și bărbați. Obiceiul există din vremea dacilor și semnifică o nuntă rituală între persoana decedată și natura reprezentată prin brad. El a rămas în tradiția unor comunități locale din regiunile Banat și Oltenia. Bradul astfel împodobit se numește Pomul vieții, care se regăsește drept motiv natural în arta populară."


duminică, 6 decembrie 2015

Legenda lui Mos Nicolae

     "Legenda spune că a fost odată ca niciodată, într-un ţinut cunoscut astăzi sub numele de Turcia, un băieţel pe nume Nicolae. Încă de mic, Nicolae s-a remarcat prin credinţa, bunătatea şi dragostea pentru semenii săi, în special pentru copii, înfăptuind multe lucruri extraordinare, adevărate miracole.
Povestea lui Moş Nicolae spune că, la vârsta adolescenţei, Nicolae a moştenit o avere foarte mare, însă nu ştia ce să facă cu ea. Fiind o persoană foarte milostivă, dorinţa lui cea mai mare a fost să îi ajute pe cei mai puţin norocoşi ca el, aşa că a încercat să transforme visurile acestora în realitate.
Deşi Nicolae ştia foarte bine că locuitorii oraşului său au mare nevoie de ajutor, era conştient şi de faptul că aceştia sunt foarte mândri şi nu ar accepta în ruptul capului ajutorul său, aşa că s-a hotărât să-şi ajute prietenii în secret.
În fiecare noapte, Nicolae se deghiza şi livra oamenilor din sat mâncare, haine şi bani. Dintre toţi cei pe care i-a ajutat, Nicolae s-a apropiat de o familie anume. În această familie foarte săracă, erau trei surori. Tatăl fetelor era foarte trist pentru că, din lipsa banilor, nu îşi permitea să îşi mărite toate trei fetele.
Dorind din tot sufletul să ajute această familie, în apropierea nunţii fiicei celei mai mari, Nicolae a lăsat la uşa tatălui un săculeţ cu bănuţi de aur. Aşa cum era de aşteptat, familia a fost în culmea fericirii când a descoperit săculeţul la uşă.
Când a venit vremea să se mărite cea de-a doua fiică, Nicolae a aruncat un săculeţ cu bănuţi de aur pe coşul casei în care locuia familia nevoiaşă. Toată lumea a fost extrem de bucuroasă şi cu toţii ar fi vrut să-i mulţumească persoanei care i-a ajutat atât de mult, însă nu aveau idee cine ar putea fi…
Cum nunta celei de-a treia fiice se apropia, tatăl s-a hotărât să stea de pază, pentru a descoperi cine este îngerul lor păzitor, care i-a scos din necaz şi a adus atâta fericire în familia lor. De data aceasta, Nicolae a aruncat săculeţul cu bănuţi pe fereastra deschisă. Auzind săculeţul cu galbeni căzând pe podea, tatăl l-a urmărit pe Nicolae şi i-a ieşit în cale.
Nicolae a fost foarte jenat şi l-a rugat pe tatăl fetelor să nu spună celorlalţi că el e persoana care îi ajută cu tot ce au nevoie. Tatăl a promis să păstreze secretul, însă a fost atât de impresionat de gestul lui Nicolae încât, oricât a încercat, nu şi-a respectat promisiunea şi a dezvăluit secretul. Aşa că, în scurt timp, toţi locuitorii oraşului ştiau că Nicolae e responsabil de toate minunile care s-au întâmplat în oraşul lor.
Legenda lui Moş Nicolae spune că, de atunci, în fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, Nicolae îi recompensează pe toţi copiii care au fost cuminţi de-a lungul întregului an, lăsându-le în ghetuţe daruri. Nicolae este în continuare amintit pentru bunătatea, generozitatea și dragostea lui nemărginită pentru copii. În onoarea sa, în decembrie, de Sfântul Nicolae (6 decembrie), în multe țări din întreaga lume se oferă copiilor pungi cu cadouri, în special dulciuri şi fructe."(http://baby.unica.ro)

sâmbătă, 5 decembrie 2015

Intamplare de Craciun (www.mariusmanole.ro)

     " Cateva zile petrecute pe fuga in Iasi. Craciun...Familie , rude , prieteni, cunoscuti si necunoscuti. Am mancat cat pentru intreg anul. Un prieten imi spune ca nu-i vine sa creada ca deschide frigiderul si trebuie sa aleaga. De multe ori   e gol , sufla vantul. Asta-i bine cand mergi acasa. Te simti iar copil si nu mai ai probleme. Macar pentru 5 zile are din nou cineva grija de tine...:)))

Dar nu despre asta vreau sa va povestesc. Ultima seara in Iasi...ma pregateam sa merg la un spectacol la Teatrul National si apoi sa plec spre bunici. In fata unui magazin, un baiat (un domn) ma opreste si isi cere scuze _Pentru ce? Intreb eu....Ma uit ciudat, omul pare destul de serios.. – Pentru ca acum 20 de ani de cate ori treceai pe strada mea in drum spre teatru ,te injuram .- Doamne , zic ...am uitat . Daca nu-mi spuneai nu imi aminteam . Si eu ce faceam ??? - Iti vedeai linistit de drum? Ba nu , intr-o zi  te-ai oprit si m-ai intrebat daca am ceva cu tine. M-am blocat pentru ca nu aveam nimic cu tine. Nu ti-am raspuns si ai plecat mai departe. Acum ceva timp te-am vazut la televizor si mi-am amintit de tine. Am promis ca daca te voi intalni vreodata am sa iti cer scuze.  –N-ai pentru ce , zic si trec mai departe.
M-am trezit zimbind pe strada ... ce ciudat!!! Dupa atata amar de timp ...eu il iertasem demult, probabil ca el inca nu.  Avea nevoie de asta. Mi s-a facut mila de omul ala stingher si trist din fata mea, dar l-am apreciat pentru curajul si sinceritatea lui. Inca un mic miracol de Craciun....Cine ar fi crezut?!  "
 
Da. Asta inseamna Craciun, sarbatoare, festin. Totul este iertare, bunatate, surprize placute, unitate. Va doresc sarbatori linistite, solidare si frumoase alaturi de cei dragi, de amintiri placute si la o masa imbelsugata! An Nou Fericit si numai bine! Ne vedem la anul! 
 Andreea.

miercuri, 18 noiembrie 2015

Sa nu uitam ca suntem oameni... (dedicat celor care au murit in Paris)

Bunaaaa. Postez mai jos scrisoarea unui OM, care a pierdut pe cineva drag, a unui OM, care este indragostit si care stie ce inseamna viata si puterea de a continua lupta... Bravo lui! Mi-as dori sa fim macar jumatate dintre noi ca EL. Este o scrisoare (culmea) pentru criminalii care i-au smuls de langa el fiinta cea mai draga din lume dar pe care nu ii uraste, ci chiar le da o lectie de viata prin cuvintele lui. Pacat ca aceia nu pot citi.

"Nu vă veți bucura de ura mea!
Ați furat viața unei ființe de excepție, dragostea vieții mele, mama fiului meu, dar nu veți avea și ura mea. Nu știu cine sunteți și nici nu vreau să aflu, sunteți suflete moarte. Dacă acest Dumnezeu pentru care voi ucideți orbește ne-a făcut după chipul său, fiecare glonț din corpul soției mele va fi o rană din inima lui.
Așa că nu vă voi face darul urii mele. Ați încercat din greu să-l obțineți, dar ca să răspund urii cu furie ar însemna să cedez aceleiași ignoranțe care a făcut din voi ceea ce sunteți. Voi vreți să-mi fie frică, voi vreți să-mi privesc concetățenii cu neîncredere, să-mi sacrific libertatea pentru siguranță.
Am văzut-o în această dimineaţă. În sfârşit, după nopţi şi zile de aşteptare. Era la fel de frumoasă ca atunci când a plecat vineri seară, la fel de frumoasă ca atunci când m-am îndrăgostit de ea acum 12 ani. Sigur că sunt devastat de durere, vă acord această mică victorie, dar ea va fi de scurtă durată. Ştiu că ne va însoţi în fiecare zi şi că ne vom regăsi în paradisul sufletelor libere, cel pe care voi nu îl veţi accesa niciodată.
Suntem doi, fiul meu și cu mine, dar suntem mai puternici decât toate armatele din lume. De altfel, nu mai am timp să vă dedic, trebuie să mă alătur lui Melvil care se trezește din somnul de după-amiază. Are abia 17 luni, își va lua gustarea ca în fiecare zi, apoi, ne vom juca împreună ca în fiecare zi și, întreaga lui viață, acest băiețel vă va aduce afrontul fericirii și libertății sale. Căci nu, nu veți avea nici ura lui” (jurnalistul francez, Antoine Leiris) .

No comment... only tears....
Andreea

 

luni, 2 noiembrie 2015

Durerea adevarata nu are lacrimi (dedicat celor disparuti in clubul Colectiv 30 oct 2015)

...intr-adevar nu exista cuvinte sa exprimi durerea unei pierderi, suferinta pt cei inlacrimati.Am citit  si am ascultat de 3 zile povesti ale unor oameni simpli, de care, poate nu as fi auzit niciodata daca nu era o asa drama- un incendiu devastator intr-un club din capitala de Haloween, la un concert unde ar trebui sa se distreze de fapt. Aceasta mica distractie a luat 30 de vieti, le-a ridicat la ceruri, printre ingeri. Acest concert avea intrarea libera, gratuita, insa iesirea a avut un pret prea mare- viata insasi. Acum cautam disperati vinovatii, acum cand am ramas mai saraci, mai tristi, mai goi. Nu cumva e prea tarziu?! Ce sa mai salvam? Poate sperantele celor care traiesc acum si care sa nu mai aiba parte de asa clipe de cosmar. Nu stiu cum mai pot vinovatii sa doarma linistiti, sa puna seara capul calmi pe perna?!! ...insa cuvintele sunt prea tardive acum, inutile si neclare. La o asa intamplare cutremuratoare, totul te infioara si te face sa te stingi tu insuti in fata atator urlete de durere si regrete.Nu merita nimeni un asa sacrificiu dur si prea mare pt niste muritori!
Incerc sa-mi revin, sa pot privi din nou clar, insa imaginile fumegand din acel club imi patroneaza creierul si nu se vor sterge niciodata de acolo.
Rusine pt cei vinovati!
Odihna celor nevinovati si stinsi pe nedrept acolo in Iad! D -zeu sa aiba grija de ei!
Putere pt cei raniti sa treaca cu bine peste tot! Ma rog zilnic pt ei!
Andreea

luni, 12 octombrie 2015

12 octombrie - 14,20

Buna dragii mei! In fiecare an e altfel ziua asta, in fiecare an simt altceva in ziua de 12 oct., in fiecare an meteo e diferit, in fiecare an noi suntem altii...Anul acesta, acum, sunt mai bogata familiar, mai linistita, mai zambitoare! Incerc sa fiu optimista si fericita cat sa daruiesc si celorlalti cate ceva din bucuria mea, insa niciodata nu stiu cum va fi la anul... mereu ceva nou, mereu ceva diferit! Dar e important sa traiesc mometul pt ca timpul nu se mai intoarce, pt ca, desi ploua afara acum foarte mult, nu stiu daca in sufletul meu va fi soare sau nu intotdeauna!
Multumesc, copiii mei dragi, ca ati aparut si mi-ati facut zilele mai vesele si ca ma iubiti in fiecare zi si mai mult,  multumesc parinti dragi ca sunteti alaturi de mine! Multumesc Uby!
Imi mai doresc doar sanatate si odihna! Va pup!
Andreea- Bobo!

sâmbătă, 3 octombrie 2015

Poveste de viata

Intr-o zi un fiu de 16 ani isi intreaba tatal, un om simplu de la tara - "Tata, de majoratul meu, la 18 ani, ce o sa mi daruiesti?". Tatal ii zice: "Nu stiu inca, fiul meu, mai sunt 2 ani pana atunci." A mai trecut 1 an si fiului i se facu rau la scoala, lesina, este dus de urgenta la spital si medicul, dupa investigatii amanuntite, da un pronostic:
"Fiul dumneavoastra are mari pb cu inima. Trebuie sa iladuceti la control periodic pana gasim o solutie mai buna: un transplant. "
Asa a curs 1 an de zile, printre vizite la spital, controale periodice si analize amanuntite. Cand a implinit 18 ani, dupa o operatie reusita, baiatului i s a spus ca e ultima data cand vine la spital. Acum poate sta linistit acasa si totul este foarte bine.
Fericit, tanarul merge acasa si vrea sa spuna vestea cea buna tuturor. Cand intra in casa, gasi pe masa in sufragerie o scrisoare de la tatal sau.
"Fiul meu iubit, cand vei citi aceasta scrisoare vei fi bine sanatos. M-ai intrebat o data ce cadou iti voi da la implinirea a 18 ani. Iata ca ziua asta a sosit, esti major si esti bine. Si ai cel mai frumos cadou daruit de mine- ti-am dat inima mea. Ai grija de ea! Te iubesc! Tata. "

Iata cum oamenii simpli ne dau cele mai bune exemple de viata. Pacat ca doar putini dintre noi invatam din ele. Pupicuri. Andreea.

miercuri, 16 septembrie 2015

Un inceput de chaos!

       Inceput de septembrie... vacanta mult asteptata a trecut. Timpul probabil s-a schimbat. Timpurile insa nu! Ma ingrozeste faptul ca ne multumim cu mai putin pe zi ce trece, ca nu mai exista respectul dinainte. Nu mai avem puterea sa facem diferenta intre frumos si urat, rau si bun, egoist si darnic. Nu mai avem forta sa recunoastem ca tuturor ne lipseste ceva, ca avem multe defecte. Toti vor sa aiba fara sa dea, sa ceara fara sa ofere, adevarul este umbrit de intunericul din sufletul fiecaruia, nu mai exista ragazul sa privim in ochii celuilalt si sa l facem sa zambeasca. Ma sperie cel mai crunt lucru uman: lipsa zambetului si mai ales lipsa motivului pt a rade. Ma oboseste sa dau explicatii derizorii, neluate in seama, sa nu mai gasesc bucuria zilelor de duminica in familie, tihnite si pline de surprize placute, sa duc aceasta lupta degeaba, singura, trista! M-am scarbit de atata nepasare, am scris despre aceste momente reci pe care fiecare le afiseaza zilnic si care ingreuneaza viata noastra, nimeni nu a inteles nimic si nimeni nu a schimbat nimic. Ba mai mult este mai rau, si ghiciti cine e personajul criticat, controversat si barfit?! Eu, care incerc sa fac ceva mai bun, mai bine, ceva nou! Ha ha! Ironia sortii! Concluzia dureroasa: nu are rost, nu merita si chiar e obositor sa explic unei turmi de oi ca lupul asteapta dupa colt. Nimeni nu vede si nu aude nimic, egoismul e in floare, iar minciuna este la ea acasa. Nu mai avem curajul sa dam dreptate celui care o merita de frica: aoleu ce o zice ala, daca s o supara cutare , daca o patesc eu.... etc!
       Cea mai buna dar si cea mai grea este: tacerea, care nu rezolva nimic, insa mai prelungeste agonia vietii. Si mai tarziuu se intreaba toti de ce vorbim asa veseli despre moarte, de ce o asteptam asa de nerabdatori, de ce nu mai credem in speranta?! Pt ca e singura care nu comenteaza...
Va pup, Andreea!

marți, 15 septembrie 2015

In memoriam Vadim Tudor

"ULTIMA CAFEA

Hai, Moarte, sa bem o cafea
Ti-o fac cu caimac, aromata
Mai leapada-ti coasa cea grea
Si mantia asta ciudata.

Te rog sa iei loc in fotoliu
Nu ma supar daca fumezi
Dupa cine esti, Moarte, in doliu?
De ce tot suspini si oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grabi, ca te frigi
Mai lasa-mi pe cer, inca, steaua
Daca eu am sa mor, tu ce castigi?

Ai venit sa ma iei in persoana
Prea mare onoare imi faci
Din toata specia asta umana
Numai pe mine ma placi?

Hai sa-ti ghicesc in cafea
E bine sa stii ce te-asteapta
O cumpana grea vei avea
Dar tu te descurci, esti desteapta.

Esti tot timpul in criza de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce sa fim noi dusmani?
Eu te-nteleg cel mai bine.

Lumea te aplauda de departe
In zvon de corrida, olé!
Fii buna si-ntoarce-te, Moarte
Sa vad: dupa tine ce e?

Acum esti captiva la mine
Am vrut sa-ti arat, draga mea
Ca nu-mi este frica de tine:
Ti-am pus soricioaica-n cafea. "

 N-am fost mare fana a dansului, dar pt acest om de cultura, aceasta enciclopedie nemarginita a istoriei si culturii romanesti si universale, vreau sa cititi aceste versuri incarcate de sentimente si emotii si sa meditati
 intr -un moment de liniste... Odihneasca- se in pace!
Andreea

vineri, 3 iulie 2015

Marul-Omul

             Ma gandeam zilele trecute cum venim noi pe pamant si de ce. Pentru a rodi... Cum asa?! Pai, se presupune ca pomul roditor se sadeste, se uda, se sapa, infloreste, rodeste si gata, apoi se goleste de mana omului si imbatraneste in timp. Nu este asa?! Omul este ca marul. Ne am nascut seminte in pom (adica pe Pamant), ne-am format jumatatile, adica ne am gasit jumatatea, care formeaza fructul, intregul, si apoi suntem impliniti, fericiti, satisfacuti ca si fructul parguit, rosiatic, dulcisor. La momentul acesta vin copiii, adica soarele arzator coace fructul pana cand devine rosu si dulce  ca mierea si, odata cu acesti copii si grijile, viata trecand mult mai repede. Apoi vine perioada decazatoare, ori fructul este insfacat de vreun copil nazdravan si savurat ca o gura de salvare impotriva setei, ori este uitat pe ramurile pomului pana cand imbatraneste ca si omul, se sfrijeste, usuca si piere mancat de cativa viermi, dusmani, infometati. Urata imagine nu?! Insa este adevarul dureros al muritorilor, asa este si viata omului. Suntem pui de om, copilarim, devenim maturi, parinti, responsabili, bunici si apoi firul vietii se scurteaza la final si disparem.
              Eu cel putin sunt inca pe ramura acum, fructul este intreg, familia mea e toata in sfarsit, motivele mele de a trai sunt cu mine de acum incolo, viata lor deocamdata in mainile mele, am doi ingerasi de care am grija ca si pomul de roadele sale. Am momentan ratiunea de a vietui. Astept linistita si impacata perioada urmatoare. Nu vreau sa sune pesimist, insa fiecare perioada e frumoasa in felul ei si eu ma bucur pentru toate la rand, chiar una de e mai trista sau cealalta mai vesela ... ca si marul, care sta in soare, in furtuna sau vant, nu pleaca nicaieri, isi asteapta telul pentru a continua, nu-l sperie nimic. Asa este si soarta umana...
              Va pup, Andreea.

vineri, 5 iunie 2015

Acum sau mai tarziu?!

         Exista momente in viata noastra in care preferam sa amanam prezentul! Sa fie un "acum" mai lung, sa nu existe un "maine" sau "mai tarziu". Nu pentru ca este ceva rau, ci pentru ca vrem sa pastram prezentul asa, cel mai frumos, cel mai bun si unic. Dar timpul ireversibil ne da iar o palma crunta si ne-o ia inainte, el alege pentru noi fara sa intrebe sau sa astepte. Poate ca si "maine" va fi superb, dar nu va fi ca si "azi", va avea alte parti bune, va avea alte bile albe, insa nu la fel ca acestea de "acum". Sa speram ca ceea ce este frumos va persista in continuare si nu vom simti lipsa magiei si sclipirii vietii pe care am avut -o pana acum.
          Eu incep ceva nou, nu este: end of story, este: a new beginning, e o viata speciala, norocoasa si imi doresc sa pastrez dulceata acestor zile pentru tot restul momentelor mele si sa ma bucur de stralucirea altor viitoare zile in prezenta celor dragi si in locurile mele de suflet.

Va pup cu dragoste si cu sanatate! Andreea.

luni, 25 mai 2015

Superstitii diverse

"Te-ai mutat la casa ta? Nu cumva să iei cu tine mătura veche! Arunc-o și ia una nouă! Altfel, ai parte de ghinioane și de dezordine în viață. Să nu faci prostia de a împrumuta vreodată mătura de la cineva sau cuiva! Dacă ai pe cineva drag la drum, nu da cu mătura prin casă. Iar de vrei să scapi de oameni care nu-ți fac plăcere, mătură imediat ce-ți ies ei din casă. Nu sprijini niciodată mătura de pat, căci tot răul adunat în ea se va duce în locul tău de odihnă.
Nu e bine nici să pui pălăria sau căciula pe pat, fiindcă aduce ghinion. Ai grijă întotdeauna să te dai jos din pat pe aceeași parte pe unde te-ai așezat, ca să-ți fie bine. Nu face patul împreună cu cineva, căci vă veți certa. Îți vei schimba curând domiciliul, dacă pui așternuturile greșit pe pat.
Ai grijă să presari sare pe pragul casei, ca să alungi tot ce-i rău.
Când intri în casa cuiva, ai grijă să ieși întotdeauna pe aceeași ușă pe care ai intrat.
Nu arunca gunoiul din casă noaptea și nu bate covoarele după asfințit, căci îți arunci sporul la bani și atragi ghinion.
Dacă se întâmplă să verși ceva pe jos, nu șterge cu piciorul, căci e de rău!

Vietățile "vorbesc"

Animăluțul tău de companie e cel mai bun "detector" de energii negative. Dacă vrei să-ți schimbi casa, ia animăluțul cu tine la vizionări de noi locuințe. În funcție de reacția acestuia, vei ști care e viitorul tău cămin.
În caz că-ți intră în casă un greiere sau o broscuță, bucură-te, căci aduc noroc.
Să te temi dacă-ți trece pragul un șarpe, căci prevestește moarte, boală grea.
Fii fericită când o pasăre își face cuib la tine acasă, căci te protejează de rele și aduce prosperitate.
Când intră în casă o albină, înseamnă că vei avea musafiri în curând. Dacă o omori, vei avea ghinion. La fel pățești și dacă strivești un păianjen.

SEMNE...

Dacă te împiedici întâmplător de pragul casei, înseamnă că iubitul tău se gândește la tine.
De întinzi rufe după asfințit, așteaptă-te la rele.
Te-ai încuiat din greșeală pe dinafară? E de rău.
Dacă îți pică, fără motiv, un tablou de pe perete, așteaptă-te la decesul cuiva drag sau la o boală grea. Iar dacă un ceas vechi, ce nu funcționa de multă vreme, pornește dintr-o dată din nou, urmează să auzi de moartea cuiva din familie."

-adunate de pe indragitul nostru internet, insa foarte folositoare.
Va pup, Andreea.

miercuri, 20 mai 2015

Povestea Sfintilor Constantin si Elena

"Flavia Iulia Helena s-a nascut in provincia Bitinia, ca fiica a unui hangiu. Ea s-a casatorit in anul 270, cand avea 16 ani, cu generalul roman Constantiu Chlorus, iar in 272 l-a nascut pe Constantin, in localitatea Naissus (in Serbia de astazi). In 293, imparatul Diocletian i-a poruncit lui Constantiu sa divorteze si l-a numit Cezar pentru Imperiul Roman de Apus. In aceasta calitate, el s-a casatorit cu Teodora, fiica vitrega a imparatului Maximian, cu care a avut inca sase copii.

Sfintii Constantin si Elena: Elena nu s-a recasatorit si a trait in umbra, departe de atentia publica, dar aproape de fiul sau, pe care l-a sprijinit cu dragoste si afectiune. In anul 306, fiul sau a fost proclamat de armata romana drept august al imperiului, imediat dupa moartea lui Constantiu Chlorus. El si-a readus mama la curtea imperiala, conferindu-i titlul de "Nobilissima Femina" (Doamna prea nobila).
In anul 325, Constantin i-a oferit mamei sale cea mai mare distinctie pe care o putea primi o femeie, aceea de "Augusta". In anul 325, Sfanta Elena a plecat intr-o expeditie la Ierusalim, pentru a gasi Sfanta Cruce pe care fusese rastignit Iisus Hristos. "

Traditii si superstitii din ziua de 21 mai:
"- multi agricultori nu lucreaza de Sfintilor Constantin si Elena, pentru a evita pagubele aduse holdelor de pasarile cerului; in unele regiuni ale rarii este ultima zi in care se mai poate semana porumb, ovaz si mei, deoarece, in popor, se vorbeste ca tot ce se seamana dupa aceasta zi se va usca;
- podgorenii respecta ziua de Constantin Graur in ideea ca, daca vor munci, graurii le vor distruge strugurii;
- ziua de 21 mai (Sfintii Constantin si Elena) este ziua in care pastorii hotarasc cine le va fi baci, unde vor amplasa stanele si cine le va pazi pe timpul pasunatului;
- femeile, pentru a alunga duhurile rele si necurate, tamaie si stropesc cu aghiasma; pentru a se apara de forte malefice, taranii aprind un foc mare si stau in jurul lui, prin acest foc obisnuiesc sa treaca si oile, pentru a fi ferite de rele pe timpul cat vor sta la stana.
In calendarul popular, sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena este o sarbatoare a pasarilor de padure, numita Constantin Graur sau Constantinul Puilor."

Interesant nu? Va pup, Andreea! 

marți, 5 mai 2015

Nepasarea unora duce la accidente in viata celorlalti

      Eu nu inteleg ceva: daca eu fac lucrurile foarte bine, de ce tocmai eu sa am un ghinion din cauza celorlalti care nu si-au indeplinit cum trebuie sarcinile?! Daca eu tot mi am facut bine treaba, de ce tot la mine in cap sa se sparga toate relele?!
      Sa va dau un exemplu: tu, om calm si la locul lui, uneori chiar fixist si exagerat de parolist, vrei sa faci o surpriza unei rude apropiate. Totul este pus la punct pana la ultimele mici detalii, amanunte si chichite cu multe zile inainte. Dar ai dat o singura amarata sarcina unui prieten si anume sa-ti aduca tortul sau cosul cu flori la o ora fixa intr-un loc anume intr un mare secret.Toate bune si frumoase, la ora stabilita mergi si astepti pe prietenul "insarcinat" 5 min, 10 min, 15 min. Nimic. Suni, este Era telefoniei mobile, nu? Telefonul lui inchis. Probabil nenorocita de baterie, nu? Astepti iar, ca nu mai ai alta solutie. Insa se apropie momentul in care trebuie sa fii dincolo la surpriza pusa la punct de tine cu zile in urma pana la ultimul detaliu. Nu stii ce sa faci. Pleci fara tort, fara flori, trist, ingandurat si amagit. "Eu sunt ghinionist, asta e, dar toata munca mea de pana acum?! Ce sa fac?!" Astea sunt ultimele tale ganduri. Totusi nu renunti! Ajungi la locul surprizei, totul e frumos dar ... fara tort sau flori. Adica o zi de primavara insorita insa in care incepe ploaia dupa masa! Acum nu mai e nimic de facut decat sa sper ca ceilalti gusta si jumate de surpriza si ca eu pot sa iert si sa accept scuzele prietenului meu, care apare intr -un tarziu cu un tort impecabil sau cu un cos de flori frumos ambalat, cu zambetul pe buze si ascunzandu-si privirea de fulgerul meu din ochi. Surpriza e surpriza si poate cineva se va bucura de ea, nu?! Insa tu, om perfectionist nu. Ramai cu un gust amar oricum ar fi. Sau poate sa-ti fie invatatura de minte in viitor.
      Asta e viata, nu mereu cum ti-ai dori-o sau pur si simplu luptandu-te cu morile de vant! Pupici, Andreea.

vineri, 3 aprilie 2015

Sarbatori pascale linistite si pline de iubire! (datini din Germania)

 Frohe Ostern!

        Vinerea Mare este o zi a liniştii şi în care nu se lucrează (de asemenea, toate magazinele sunt închise), tot o zi liberă fiind şi lunea, cea de-a doua zi de Paşti. În sâmbăta Paştelui, se aprind focuri mari, imediat după lăsarea serii. Duminică dimineaţă, copiii caută ouă vopsite şi dulciuri în grădină (care ar fi fost lăsate acolo de iepuraş).
        Copiii, indiferent din ce ţară provin şi din ce religie fac parte, este bine să cunoască tradiţiile şi obiceiurile ţării în care trăiesc. Chiar şi numai ca să nu fie puşi la şcoală într-o situaţie delicată faţă de colegii lor. De fiecare dată după Paşte, cei mici vor fi întrebaţi la şcoală sau grădiniţă dacă au căutat ouăle de ciocolată în grădină. Probabil că, în cazul în care vreun copil nu ar şti despre ce este vorba, ar râde întreaga clasă. De asemenea, copiii vorbesc între ei despre focul la care participă în sâmbăta Paştelui.
          
Suflatul ouălelor, o probă greu de trecut
        Pentru germani, suflatul conţinutului ouălelor este ceva normal, cu care s-au obişnuit încă din copilărie. Îţi explică că se fac două găuri în coajă – la capete – cu atenţie, şi pe acolo se suflă conţinutul. Apoi, ouăle se spală şi astfel pregătite vor fi duse la grădiniţă sau la şcoală, unde copiii le vor picta cu culori normale de desenat. Acestea vor fi doar pentru decor.
         Dacă nu aţi suflat niciodată ouă şi nici nu aveţi de gând să o faceţi (pe multe le-aţi strica, probabil, la o primă încercare), dar aveţi „ca temă” să duceţi la grădiniţă asemenea ouă, nu vă impacientaţi: acestea se găsesc de cumpărat. La „Budni”, dar probabil şi în alte drogherii sau în locurile în care se vând decoruri pentru Paşti, veţi găsi cutii întregi de ouă gata suflate. Copilul va fi încântat să le coloreze în fel şi chip atât la grădiniţă, cât şi acasă (se înfig în beţe de lemn pentru a fi vopsite, de exemplu în beţele pentru frigărui). De altfel, nici nu merită efortul să suflaţi conţinutul ouălor (având în vedere şi numărul celor pe care le veţi sparge), dat fiind că puteţi lua o cutie de zece asemenea ouă cu numai 2 euro. Ţineţi cont şi de faptul că deja cu 2-3 săptămâni înainte de Paşte preţul lor se reduce de trei ori. De altfel, şi pentru celelalte decoruri preţurile vor scădea semnificativ înaintea marii sărbători.
 
Copiii vopsesc ouăle „la rece”
           Există tot felul de modele de figurine care se pot face înainte de Paşte, care pot fi găsite în cărţile speciale, de la coşuleţe pentru ouă, confecţionate din carton şi având iepuraşi lipiţi sau coloraţi, până la tot felul de decoruri primăvăratice confecţionate din crengi, cu fundiţe şi împodobite cu nelipsiţii iepuraşi sau cu găini. De obicei, copiii vor confecţiona astfel de lucruri la grădiniţă sau la şcoală, adeseori dorind să facă şi acasă asemenea obiecte.
            Ceea ce este nelipsit însă la fiecare Paşti – vopsitul ouălelor – poate fi făcut în Germania de orice copil mai mare de 3-4 ani. Şi aceasta pentru că există anumite culori speciale, un fel de „tablete de culoare” pentru copii, care se dizolvă în apă rece, la care se adaugă puţin oţet, soluţie în care trebuie introduse ouăle călduţe. Pentru că vopseaua nu trebuie să fie fiartă, fierbinte, nu este niciun pericol pentru micuţi şi ei vor colora cu plăcere ouăle. Este drept că aceste ouă vor avea culori mai pale, dar copiii vor fi atât de mândri că le-au vopsit singuri, încât amănuntul este cu totul lipsit de importanţă (pe lângă aceste ouă colorate de copii, pot fi vopsite şi altele, în culori mai vii).
           În ceea ce priveşte vopseaua de ouă (care se găseşte peste tot, în supermarketuri şi în drogherii), nu uitaţi să o cumpăraţi din timp, mai ales atunci când Paştele ortodox se sărbătoreşte la ceva timp după cel al nemţilor! Motivul este simplu: după sărbătoarea Paştelui catolic, lutheran etc., vopseaua poate dispărea din magazine! (ca la Craciun- podoabele de brad).

Verdeaţă care creşte în ghiveci, pusă pe pâine
             Tot în această perioadă de pregătiri şi de aşteptare a sărbătorii (cam cu vreo zece zile înainte de Paşti), copiii vor planta seminţe dintr-o verdeaţă specială, făcându-şi pe pervazul de la bucătărie micuţa lor grădină („Ostergaertchen”).
           Aceste seminţe se vor presăra fie pe vata umezită pusă pe o farfurie, fie în cutii de plastic transparente în care se pune apă. Cutiile au un grătar deasupra iar seminţele care se prind îşi vor trage apă din cutie, prin grătar (aceste cutii se vând în magazine, cu seminţe cu tot). Este bine de ştiut acest obicei, fiindcă adeseori copiii primesc drept cadou astfel de seminţe de la familii de germani prietene.
              Copiii vor avea grijă să umezească zilnic vata ori să schimbe apa (în cel de-al doilea caz), iar în câteva zile se vor bucura de creşterea micilor plăntuţe, chiar înainte de Paşti. Când acestea – numite Kresse - vor creşte (şi vor fi foarte dese!), se vor servi pe pâinea unsă cu unt (de exemplu la masa de seară – Abendbrot). Obiceiul pare să aibă legătură cu Joia Mare, numită în germană „verde” (Gruendonnerstag).
 
În sâmbăta Paştelui, pompierii sunt de veghe
         Focurile tradiţionale din sâmbăta Paştelui ţin pompierii în priză. De regulă, în oraşe se organizează focuri imense unde se adună tot cartierul. Cu câteva atracţii pentru copii – gen carusel, căluţi – dar şi tradiţionalii cârnaţi sfârâind pe grătar, întâlnirea poate avea pretenţie de mică serbare populară.
             Pompierii sunt mereu în zonă, pentru a supraveghea îndeaproape desfăşurarea evenimentelor, verificând stingerea focului (oricum, după sâmbăta Paştelui sunt anunţate în fiecare an şi incendii). În sate, fiecare îşi face focul în propria curte, la loc ferit astfel încât scânteile să nu fie  luate de vânt, iar apoi adună cenuşa împrăştiată peste tot.
 
De Paşte, copiii caută ouă şi dulciuri în tufele din grădină
            Cum se trezesc, în duminica Paştelui, copiii au o grijă: oare le-a adus ceva iepuraşul, în grădină? Imediat după micul dejun, ei vor „lua la control” tufele, până scot toate ouăle vopsite şi dulciurile ascunse acolo. Cei care nu au în spatele locuinţei o mică grădină vor merge cu copiii în parcuri să ascundă ouă. În Hamburg, poţi vedea chiar şi pe Malul Lacului Alster cum bunici şi nepoţi „descoperă” în tufele verzi iepuraşi şi ouă de ciocolată ori de marţipan.
               Pentru sărbătoarea Paştelui există şi câteva jocuri pentru copii – de exemplu să ducă fiecare un ou vopsit într-o lingură, pe o distanţă dată. Cine ajunge primul la destinaţie, fără să fi atins oul şi fără ca aceste să cadă din lingură, câştigă.
              Tot un soi de „întrecere” este şi cea care se face şi în România: oul cărui copil va râmăne întreg după ce va fi ciocnit de celelalte? Sărbătoarea de Paşte se poate încheia pentru copii cu „lansarea” pe o apă curgătoare (un mic râu) a unor lumânări aprinse, care vor fi purtate de apă arzând până la capăt.
 
Obiceiurile culinare diferă de la o zonă la alta
                  Dat fiind că în sudul Germaniei majoritari sunt catolicii, în timp ce în nord majoritari sunt lutheranii, obiceiurile diferă de la o zonă la alta.În diferitele cărţi de reţete şi sfaturi de la bunica se regăseşte ca obicei general doar acela de a face dulciuri în formă de iepure sau de miel pentru ziua de Paşte (de obicei, din aluat cu drojdie), deseori învelit sau decorat cu marţipan. Tradiţionali sunt şi micii colăcei pe care se aşează oul vopsit (în mijloc), care se fac şi la noi, în  Muntenia.
                 Potrivit tradiţiei germane, în Vinerea mare nu se mănâncă sub nici o formă carne (doar peştele este admis), iar reţetele recomandate de Paşte vor fi diferite, de la supă de legume (multe salate, legume şi verdeţuri) până la pui sau miel. Nu există o reţetă specială pentru toate zonele, în schimb în zilele de Paşti sunt fel de fel de reţete cu ouă, de la omletă şi până la tot felul de ouă umplute.
Pe forumurile germane, oamenii spun că nu mai respectă tradiţiile bunicilor (chiar şi în ceea ce priveşte vinerea fără carne), că îşi gătesc doar ce le place fără să ţină cont de această zi (despre care unii susţin că este doar un week-end prelungit şi atât), doar dulcele sub formă de miel ori iepure regăsindu-se în unele preferinţe.
 
Va doresc sarbatori luminoase si insorite! Andreea

joi, 5 martie 2015

Luati aminte!

 Iata mai jos, dragii mei, o scrisoare a unei fete care a vrut sa renunte la cel mai pretios lucru, cea mai frumoasa fiinta pe care o avem in viata noi, femeile, si anume bebelusul, unicul rod al iubirii noastre. Este plina de sentimente unice si este o pilda pt toate celelalte fete care sunt impinse fara sa si dea seama la acest gest necugetat si regretabil mai tarziu.

"Draga mea fetiță,
Astăzi pot să îți mulțumesc. Ție și celui de Sus, care m-a întors din acțiunea mea necugetată. Este foarte ciudat să îți scriu deja o scrisoare, când tu abia ai câteva săptămâni și cu siguranță nu vei înțelege nimic, doar peste câțiva ani.
Vreau să știi că nu sunt mândră de toate deciziile pe care le-am luat în viață, și nici de cele pe care le-am gândit măcar. O singură secundă de confuzie te poate duce într-o groapă din care nu mai poți scăpa decât cu gândul la un suflețel nevinovat. Iar acel gând m-a făcut o persoană mai responsabilă, deși inițial mă dusese valul de adolescentă rebelă care se simțea ciudat având o mică vietate în burtă.
Știind că faci parte din mine, lumea mea s-a cutremurat. Am crezut că îmi voi pierde viața, că este prea devreme să fiu mamă, că nu merită să îmi bat joc de tine, că nu meriți o mamă ca mine, mult prea tânără dar mai ales mult prea rebelă. Am realizat că procesul maternității începe din primul moment în care știi că există cineva în interiorul tău care abia așteaptă să iasă afară, să-ți zâmbească, să plângă când are nevoie de ajutor și să îți fie aproape cu respiratul nevinovat.
Draga mea, m-am simțit singură. Tatăl tău m-a părăsit în momentul în care a aflat vestea minunată. Părinții mei îmi spuneau să nu fac vreun gest necugetat, dar mintea mea și dorința de a continua să-mi trăiesc viața cu cea mai mare libertate posibilă mă chinuiau zi de zi. Au existat și persoane care mi-au spus că nu sunt singură, dar eu mă simțeam așa.
Mi-a fost foarte greu să mă gândesc doar la tine, să renunț la studiile mele, la planurile de vacanță, la iubiții mei pe care îi învârteam pe degete, la multe alte lucruri care le bucură pe adolescente. Acum că ai deja 3 săptămâni, trebuie să recunosc că nicio petrecere, niciun iubit, nicio vacanță, nicio diplomă nu au valoarea pe care o are acest moment în care te țin în brațe.
Mă voi strădui să îți insuflu toate valorile pe care mi le-au lăsat moștenire părinții mei, te voi lăsa singură să te lovești cu capul de prag pentru a vedea că uneori, în viață, suntem prizonierii propriilor noastre frici. Vreau să înveți asta și să fii o femeie și o mamă mai bună pentru copiii tăi decât voi fi eu. Te iubesc și iartă-mă!”

Andreea

joi, 26 februarie 2015

Surprizele se nasc din inimi mari

         Ma uit in ochii lor plini de lacrimi si emotie si ma intreb: "Cum vor mai putea dormi la noapte acesti copii minunati dupa atatea evenimente frumoase si unice din viata lor?! "
Priveam o familie de oameni nevoiasi, muncitori si cu suflet mare dar care a fost atinsa de ghinion, casa lor a ars acum 3 ani si ei au trait intr-un grajd. ma intreb din nou: " Cati n-or mai fi ca ei si noi nu le stim povestea!? " Si nu oamenii bogati fac mereu ca acesti ochi sa planga de emotii si fericire, ci noi, romanii simpli, saraci si necunoscuti.
           Mi-am dorit dintotdeauna sa pot face minuni, surprize si multe cadouri celor care nu au parte de asa ceva, insa nu am posibilitati si nici ajutor sa ma enumar printre aceste inimi mari. De aceea mi-am linistit avantul in mici surprize facute incet si stangace celor apropiati mie. Cu gandul sunt mereu la toti cei care nu au norocul si nu au avut sansa mea de a detine confortul si sanatatea necesara pt a-mi continua usor si linistit viata, de a cunoaste bucuria de a fi mama sau de a simti tresarirea unica cand auzeam un "multumesc" la catedra unde am fost profesoara. E inaltator sa cunosti aceste cazuri de oameni frumosi si plini de respect, sa poti sa inveti ceva din faptele lor si din cinstea lor, sa le privesti simplitatea si stralucirea din ochii inlacrimati si parca te-ai nascut din nou, si parca esti mandru ca esti printre ei, ca esti roman, ca rasufli acelasi aer ca ei, ca te mangaie aceleasi raze de soare ca pe ei.
            Multumesc! Andreea

luni, 16 februarie 2015

Basm de Geo Bogza, psalm in lumea invatamintelor

       " Pe vremea când Dumnezeu şi Sfântul Petru umblau pe pământ sub chipul unor moşnegi gârboviti, sprijiniţi în toiag şi cu sandalele rupte, se întâmpla să bată pe la uşile oamenilor la căderea nopţii iar de multe ori erau izgoniţi.
         Odată i-a prins noaptea pe câmp şi odată cu ea o ploaie care le-a udat veşmintele şi i-a umplut de noroi. Şi tot rătăcind ei, numai într-un târziu au ajuns la marginea unui sat, abia au îndrăznit să bată cu toiagul în prima poartă. Câinii mari s-au repezit să-i sfâşie, dar numaidecât s-a auzit un glas bărbătesc, întrebând cine bate. Şi au răspuns:
- Oameni buni!
Atunci omul, potolind câinii, i-a poftit în casă unde nevasta şi copiii abia se treziseră din somn.
El a început să dea porunci, dar cu blândeţe.
- Mario, ia mai pune nişte vreascuri pe foc! Tudore, dă fuga la fântână după o galeata cu apă proaspătă! Ileano, ia vezi tu de o oală cu lapte!
Şi le-au dat să se spele şi să se şteargă cu prosoape albe şi i-au ospătat şi i-au pus sa doarmă într-o odaie care mirosea a gutui şi busuioc.
A doua zi dimineaţă, iar le-au dat să se spele, i-au ospătat, le-au pus şi în traistă nişte mere cum nu mai văzuseră şi le-au urat drum bun.
Cum au ieşit din sat, Sfântul Petru a început să se roage la Dumnezeu.:
- Doamne, fă ceva pentru oamenii aceştia, că tare ne-au primit frumos!
- Ce-ai vrea să fac, Sfinte Petre, că ai văzut că nu erau nevoiaşi?!
- Fă ceva, fă să-şi vadă măcar o dată sufletul.
- Să-şi vadă sufletul, spui, Sfinte Petre?
- Da, Doamne, să-şi poată vedea sufletul, aşa cum vedem noi plopul acela, de acolo.
- Bine, Sfinte Petre, a spus Dumnezeu, privind gânditor satul din vale.
Iar după o vreme, din neamul acela de oameni s-a născut Mihai Eminescu. "

Astfel inteleg eu cum se nasc geniile, tot din nevoia oamenilor de a face bine, de a arata omenie si generozitate si cand aceste spirite ganditoare se duc in lumea celor "drepti",cei din jur se sting incet incet si calitatile noastre se subtieaza. Avem nevoie de a se naste aceste suflete frumoase si destepte, de a descoperi noi talente pentru ca noi sa rezistam intre rautati si lucruri malefice.
 Va pup, Andreea.

joi, 15 ianuarie 2015

Multumesc

     Multumesc! De multe ori cuvantul acesta este folosit din obisnuinta de multe persoane, de multe ori si nu stiu daca cu adevarata sa valoare. Suntem muritori, nu avem putere decat sa facem ce putem pe Pamant, nu am reusi sa zburam fara ajutorul avioanelor, sa comunicam fara ajutorul diverselor aparate, suntem oameni normali, lasati pe un taram sa fim vegheati de ingeri si sa ne bucuram de ceea ce realizam in viata singuri, pe puterile noastre. Insa ar trebui sa facem ceva zilnic: sa multumim sincer din suflet fiecarui om care ne saluta, fiecarui copil care ne zambeste, fiecarui animal care ne priveste, fiecarei raze de soare care ne mangaie dimineata si chiar fiecarei mustrari facute de parintii nostri. Asa ca eu, personal, am gasit cateva minute in fiecare seara sa fac acest lucru simplu dar important, privesc pe fereastra si cu gandul la cei dragi, multumesc fiecarei clipe pe care am trait-o, fiecarei maini pe care am atins-o, fiecarei zambet pe care l-am intalnit in ziua respectiva. Nu cred ca este deajuns pentru norocul pe care l-am avut pe deplin pana acum, pentru amintirile frumoase pe care le traiesc zilnic alaturi de familie si prieteni, pentru CEL care mi-a trimis o sansa la un viitor mi bun, mai frumos, mai linistit. Insa este un gest mic facut de un muritor, este un pas urias pentru CEL care ma vegheaza, un semn de multumire pentru viata pe care o traiesc, un indemn pe care va sfatuiesc sa-l faceti si voi in fiecare seara inainte de culcare. Nu dureaza mult insa conteaza enorm pentru tot si toti. Veti simti caldura sufletului LUI.
Multumesc!
A voastra Andreea.