joi, 27 iunie 2013

Un nou castig, o noua speranta....CARPISA

Da, e adevarat. am castigat din nou! Si pentru ca ador sa scriu, sa tes povesti si istorioare de tot felul pentru voi, si pentru ca blogawards.ro mi-a dat aceasta oportunitate, si pentru ca se ivesc noi sanse si produse care trebuie promovate intr-o maniera interesanta pentru a va atrage, nu?
Intrati pe link si cititi ca sa va convingeti daca eu sunt sau nu castigatoarea!!!
Va pup!
Aceeasi Andreea.

luni, 24 iunie 2013

Floraria cu povesti sau povestea din florarie



            Crescusem intre prietenele mele, garoafele, impreuna cu vecinii mei, crinii, in sera, si nimic nu prevestea ce va urma. Masina venise si un domn galant si chipes ne incarca in lazi mari si colorate, fiecare cu biletelul ei. Drumul nu a fost foarte lung, am simtit ca ne-am oprit si ca s-a facut lumina in dubita. Soarele inca stralucea desi era sfarsitul verii, o vara torida si insorita. Lazile au fost depozitate in spatele unui magazin frumos decorat, ca de poveste, cred ca o florarie. La pranz am aflat unde eram: ne-au scos din lazi si ne-a dus in fata, in florarie, “Floraria cu povesti”, vedeam scris sus pe banner. Pesemne fiecare floare aducea in prim plan o poveste, cum va fi si in cazul meu, o poveste care merita sa fie cunoscuta de toti.
Am fost toti aranjati in glastre mari si elegante, ba pe jos printre dulapioare, ba in fata mesei de receptie, peste tot erau buchete trandafiri. Eu, un trandafir rosu si foarte mare, am nimenrit cu alti trandafiri dar mai mici, simpatici si foarte frumos mirositori.
           Floraria avea multi clienti, vechi sau noi, indragostiti sau reci, grabiti sau mai inceti, toti ne admirau si ne miroseau, apoi intrebau pretul si se hotarau daca sa ne ia sau nu. Deja trecuse ceva timp si nimeni nu se interesa de trandafiri, pesemne era o zi ca oricare alta si nicio sarbatoare ca sa fim acaparati devreme. Se intuneca si nimic. Eram trist. Nu mai speram nimic: o casa calduroasa la o fereastra mare. Se auzi deodata clopotelul de la intrare si o voce de barbat vesela:
“Iubita mea, am venit. In sfarsit am reusit sa fug de la treaba sa vin sa te vad! ”
             Si trecu pe langa galeata cu trandafiri, ma insfaca fara sa priveasca si alerga intr-un suflet la vanzatoare, sarutand-o cu foc si dandu-i floarea, adica pe mine, tantos si mandru, tot numai “ochi si urechi” . Aceasta ma privi o secunda, ma mirosi si apoi il saruta cu foc pe barbat.
“Mergem, iubire? ”
“Da, sa-mi iau haina! ”
Amandoi au iesit din florarie si, tinandu-ma strans, au alergat spre masina lui. Au pornit rapid si au oprit repede la un restaurant.
“Iau si trandafirul. Nu vreau sa ramana singur in masina! ” zise ea.
“Cum doresti. Este aniversarea ta si iti indeplinesc orice dorinta! ”
Au intrat si s –au asezat la o masa eleganta. Au stat de vorba, au servit tot felul de bunatati si au ras foarte mult. Imi ajungeau la nas diverse arome si mirosuri ciudate, dar apetisante de pe masa.
„Maine e evenimentul fericit, nu? Vii la mine acasa, da? Abia astept.“ intreba ea.
„Da. Giulietta! Insa port o teama mica in suflet, sa-ti marturisesc drept. “
„Lasa prostiile, Romeo! Nu se va intampla nimic rau, nimic din ce nu am vrea sa se intample, nu? “
             Zis si facut! Dupa un sarut tandru, am plecat iute cu ea acasa, pentru ca ziua urmatoare se parea a fi o zi plina de surprize. Stateam tantos in vaza albastra din living, intr-o casa frumos decorata, parfumata si foarte saptioasa. Asteptam momentul venirii lui. Chiar adoram astfel de clipe, in  care iubirea este pe primul plan si se intampla lucruri superbe intre indragostiti. La ora stabilita, incarcat de cadouri a sosit Romeo la casa viitorilor socri.
                A fost o masa placuta, s-a intretinut atmosfera, s-a glumit si parea ca totul era bine, chiar super. Romeo le-a a prezentat intentiile serioase cu iubita lui. Nu le-a smuls niciun zambet gazdelor in acel moment, dar nici nu s-au incins spiritele. Parea ca se acceptase dorinta lui. Dupa plecarea tanarului insa, parintii Giuliettei au chemat-o in living si i-au dat vestea cea proasta: ea nu putea fi cu acest baiat pentru ca tatal lui il daduse in judecata pe tatal ei de ani buni si erau certati la cutite. 
                Eu, din glastra mea, auzeam si nu credeam “urechilor”. Imi parea cunoscuta istorioara acestor tineri cu o alta, mai veche, faimoasa “Romeo si Julieta". O cunoasteti, nu? Parca si numele le erau predestinate esecului in dragoste. Ma intristasem, nu aveam cum sa plang pentru ca sunt un trandafir demn de numele meu, floare cu spini, insa mi-era mila de tanara care incerca totusi sa-si induplece parintii, sa gaseasca o cale de mijloc pentru ca ei doi sa fie impreuna. Nu as vrea sa ma gandesc acum ca finalul acestei povesti va fi acelasi cu al celebrei stiuta de toata lumea. Nu aveam cum sa ajut sau sa dau un sfat, pentru ca eu eram doar un trandafirm o floare, menit numai sa incante privirile celor prezenti. Ce as fi putut sa fac?! Nu ma intelegea si nici nu ma auzea nimeni, de aici din lumea mea, din universul meu restrans. Puteam doar sa astept sfarsitul de aici, din glastra mea albastra.
                    A doua zi nicio miscare. Giulietta a plecat la servici ca in fiecare zi si din acel moment eu nu am mai vazut-o. Spre seara doar am observat un pachet cadou cu un biletel. I-am vazut pe ai ei parinti in lacrimi, citind bucatica aceea de hartie: 
                  “Am vrut doar sa fiti langa noi, dar nu ati dat nicio sansa dragostei noastre, nu ati avut incredere in noi, ciocniti si pentru noi un pahar de vin. Noi ne-am casatorit si am plecat din oras. O sa va sun cand voi putea. Imi pare rau ca nu va am aproape la inceput de drum, in acest moment fericit din viata mea, unic, sublim! Va iubesc! Giulietta ”. 
                    Lacrimile celor doi nu puteau sa o aduca inapoi acum. Era prea tarziu. Acum nu puteau decat sa astepte un semn de la ea si sa spere ca va fi fericita si ca nimic nu va umbri iubirea ei.
                    Eu atat stiu, atat va impartasesc! Iubiti florile, iubiti povestile! Intr-un cuvant: indragostiti-va de orice, de oricine! Dragostea merita orice sacrificiu, iti da aripi!






MIRCEA IONESCU

     Un nume comun, nu!? Sau un nume care va aduce aminte de ceva, nu? Mie mi s-a parut un nume care ascunde un secret, o falsitate, o minciuna. As putea tese o poveste pe langa el sau chiar mai multe, dar nu v-ar interesa, as putea sa nu sciru nimic si altfel nu v-as mai da de gandit, nu? Am ales sa port un dialog cu voi sa va stiu parerea. Nu am visat, nu e imaginatie, e doar un adevar: acest nume e predestinat minciunii si inselaciunii. Suna melodios alaturarea prenumelui si numelui, nu? Eu m-am gandit ca el ar putea ascunde o istorioara, de fapt un nume feminin, care sa aiba si el un secret, nu? Cu ce l-am putea asocia? Sa meditam un pic.... Gata, mi-a venit o idee: Camelia, ar fi perfect. Chiar se potrivesc. Camelia si Mircea Ionescu au plecat in calatorie.... Camelia si Mircea Ionescu au luat micul dejun.....Camelia si Mircea Ionescu participa la spectacol.....etc. As putea sa-i aleg si o poza acestui nume masculin, cea mai potrivita este:

Acum ma intrebati de ce Gepetto a ales numele de Pinocchio si nu Mircea Ionescu, nu? Pentru ca suna mult mai bine Pinocchio, nu? Dar schimbam noi povestea nitel: il va chema Mircea Ionescu Pinocchio. Perfect. Dar pe ea cum s-o numim? Gata stiu: Rappunzel.Are si fotografie:

Chiar am rasfatat-o, nu? Urata nu este deloc, doar privire de vipera are... Asta e! Asa ca am alcatuit perechea: Mircea Ionescu Pinocchio si Camelia Rappunzel. Ideal. Se potrivesc de minune, nu? Cum sa nu?
Aaaa, da, asa e: nu se poate! Pentru ca sunt una si aceeasi persoana. Mircea Ionescu Pinocchio Camelia Rappunzel.Dar poza nu am mai gasit!!! Ar fi fost o caricatura, nu? S-a intors lumea cu dosul in sus, nu?
Aici e falsitatea si minciuna in ziua de azi. Crezi ca exista ceva si pana la urma nu e ceea ce ti-ai fi imaginat. Sau sa o luam altfel: ai incredere in cineva si acel cineva este chair "lupul", nu ma mira faptul ca Scufita Rosie a fost inghitita asa repede: a platit prin naivitatea sa, si chiar din partea unui prieten, asa zis prieten.
         Am putea scrie la nesfarsit despre aceste personaje ale copilariei, am putea spune adevaruri usturatoare cu ajutorul lor, insa mi s-ar face mila de ele: ne-au oferit atatea povesti frumoase, ne-au alinat atatea nopti si noi sa le luam in ras?! Pentru cine?! Nu merita nimeni asta! Asa ca ma las batuta si dau drumul falsitatii si secretelor sa faca ce vrea. M-am saturat de acest joc murdar. Am obosit! Voi nu?
Va pup!
Aceeasi Andreea.


sâmbătă, 22 iunie 2013

O dorinta numita Carpisa


      Drumul fusese foarte lung, friguros si obositor, intuneric, zgomote, agitatie mare si nu se stia exact pentru ce. Eu nu mai inteleg nimic, atata efort pentru inca o calatorie plictisitoare prin magazine. In sfarsit luminaaaaa! Si calduraaaaa! Iar incepe plictiseala pe raft. „Stati fratilor, usor, ca sunt fragila! “ am incercat eu sa le transmit celor care amenajau rafturile in magazin. Fara succes, nimeni nu ma auzea, nu ma intelegea. Aoleu, iar stau pe un raft intre altele negre, nu am inteles niciodata de ce eu trebuie sa fiu exceptia!!! Vai ce puhoi de lume, ce de femei elegante, ma privesc toate curioase, forfota mare, zgomot, muzica, galagie! Era intr-adevar un magazin mare Carpisa in Baneasa Shopping City din Bucuresti, ma simteam bine pentru ca aveam loc suficient, trageam cu ochiul chiar si la vecina, cea neagra, de piele cu aplicatii gri. Aoleu, se apropie o dama, ma trage iute de pe raft si incepe sa deschida fermoarul, sa pipaie toate cusaturile si chiar sa ma agate de umarul ei, probabil sa vada daca arat bine. Normal ca arat bine,m-am mentinut, numai eu stiu cate ore de truda, croitorie si vopsit i-au trebuit lui nea Cornel sa ajung asa, frumoasa, unica, rezistenta si pufoasa. Si acum vine dansa si ma tot verifica. Ce tot cauta?! Nu am de ascuns nimic. Sunt doar eu: o poseta Carpisa din zecile de genti Carpisa.
“Fiti draguta, cat costa aceasta geanta superba?” o aud pe doamna respectiva intreband vanzatoarea.
“Nu e foarte scumpa, 250 lei si o puteti gasi si online, pe net. Magazinul nostru ofera mai nou aceasta posibilitate doamnelor, care nu au timp sa se deplaseze la noi aici in magazin, o pot face virtual de acasa pe internet. ” ii fu raspunsul.
„Da. O s-o cumpar insa mai vreau sa privesc magazinul acesta, stiu ca abia s-a deschis si sunt lucruri de calitate. Vreau sa-i iau si mamei ceva!
„Da. Asa e. Magazinul Carpisa este un brand Italian cu o istorie de peste un deceniu.  Carpisa s-a dovedit a fi un fenomen comercial capabil sa ofere publicului larg un produs mereu la moda, cu un raport calitate-pret absolut unic, devenind astfel leader-ul European pe piata de posete, genti si accesorii cu un design original si trendy.
“Interesant. O sa-i caut mamei o curea Carpisa. Las poseta aceasta la dumneavoastra aici la receptie, la casa si iau totul cand plec. Ok? ”
“Perfect. Sa va arat unde gasiti curelele! ”
            In sfarsit m-a lasat linistita. Are o voce de va trezi toti vecinii. Of, la cine am nimerit! Vai de mine! Si uite cum ma mut eu de aici, dintre voi toate, cum scap eu de stresul calatoriilor, cum imi formez si eu o “familie” ?! Simplu si rapid. Cu ajutorul acestei femei, pana la urma trebuie s-o indragesc pentru ca doar pe ea o am de acum incolo. 
            Nu trecura multe minute si vad ca se intoarce mandra cu o curea in cos si inca un portmoneu gri. Cand se apropie m-am bucurat ca nu eram singura, ca macar o sa am un prieten cu mine, portmoneul Carpisa, de la accesorii Carpisa, o piesa foarte frumoasa si eleganta pentru ocazii. Cureaua mi se parea interesanta, erau numeroase curele Carpisa insa aceasta dadea o nota de popularitate rar intalnita, de modernism si noutate oircarei persoane ce o poarta. Aoleu, acum vine partea grea: impachetarea. Ma vor apasa, indesa si gadila fara cerere, intr-un cuvant ma vor chinui.
"Lasa, colega, ca si pe mine ma chinuie la fel! " am auzit eu o voce alaturata. Era cureaua Carpisa. Deci nu eram singuraaaaa, acum eram chiar si fericita.
Si iata–ma din nou linistita, dar inghesuita intr-o cutie frumos ornata impreuna cu colega, cureaua Carpisa, si nelipsitul doamnelor - portmoneul Carpisa. Si in final: liberaaaa da si cu o frumoasa “familie” Carpisa. Cu siguranta ma voi odihni apoi, trebuie sa fac fata privirilor curioase ale noilor membrii ai “familiei” mele si de ce nu, ale "fanilor" - clientii Carpisa, doamnele.






joi, 20 iunie 2013

Just4girls, just 4 her....



             In dimineata aceea, ziua nu se arata deloc interesanta, chiar plictisitoare. Dar acum, in fata blocului se codea, se fastacea, nu credea ca e bine sa urce in masina aceea, aparuta deodata de nicaieri. Dar a spus: "de ce nu?" Si a urcat. Pe bancheta din spate era o cutie cu funda rosie. Masina a pornit incetisor. Ea, timida, a luat cutia in brate, a privit capacul, pe care era scris numele ei, "Irina", si a indraznit sa o deschida. Inauntru o  lenjerie alba ca de printesa, care te facea sa palesti la cum stralucea in lumina soarelui; Un babydoll provocativ fabricat dintr-un material fin cu detalii din strasuri; invaluirea feminina, senzuala si delicata a trupului intr-un material fin, in timp ce croiala indrazneata si sexy expune trupul privirilor si provoaca simturile. Detaliile din strasuri dadeau stralucire, rafinament si un plus de eleganta. Langa era un biletel nesemnat:
" Te astept! A". Misterul o incanta.
A privit cu atentie cadoul foarte curioasa. Ii aducea aminte de toata adolescenta, de visele pe care ea le avusese alaturi de “Andrei” al ei, de fiecare aniversare sau onomastica, de emotia pe care a avut-o cand a primit inelul de logodna. Cutia aceea ii atinsese o particica din inima ei, din trecutul ei. Se gandea acum la cel care ar putea sa-i faca o asemena surpriza. Iubea felul acesta de surprize, simtea ca este facut special pentru ea, ca se regaseste in acel moment, ca emotia o copleseste  pana la final. O facea sa pluteasca zambitoare, sa fie indragostita si foarte euforica.
 
           Masina a oprit in fata unei case cu geamuri ovale. A coborat cu pasi inceti si a intrat in casa. Era o singura camera. A pasit timida inauntru, s-a schimbat cu acea lenjerie intima si a asteptat. Nu peste mult timp, usa s-a deschis si a aparut un barbat inalt, brunet, imbracat in alb. S-a indreptat catre Irina si i-a zambit. Din buzunarul drept a lasat sa se vada un trandafir rosu, pe care i l-a daruit alaturi de un sarut cald. Era tot ce-si dorea. Toul parea superb, feeric, de vis!

"Pentru ca te iubesc, vreau ca aceasta lenjerie sexy sa-ti aminteasca acest lucru mereu. Tu esti universul pentru mine!"
"Multumesc. Tu esti viata mea! Nu trebuia ca lenjeria sa fie asa sexi, puteau fi chiar si costume de baie, caci mesajul tot a fost inteles, drgostea ta a ajuns la inima mea. De fapt mi-a intarit ceea ce stiam de mult: ca apartinem unul altuia. "
             Apoi au iesit amandoi de mana. Afara ii astepta o caleasca argintie, care ii ducea spre locul unde el ii pregatise alta surpriza dulce, o cina romantica.

miercuri, 19 iunie 2013

Recomand Fotograf nunta Bucuresti








          Era cea mai frumoasa zi din viata mea….Eram cea mai fericita femeie, pluteam pe un nor de iubire si nu simteam nici oboseala, nici nostalgie, ci doar un viitor roz, specific oricarei femei la inceput de drum. Vroiam sa fie totul perfect, sa simt privirile celorlalti plini de admiratie si sa le observ gesturile emotionante cand ne imbratisam. Totul este planuit in detaliu inainte cu ceva zile, insa in ziua aceea te pierzi complet, uiti ce-ti promisesei si incerci sa ascunzi emotia mare care ti se arata pe fata. Nu vrei decat ca totul sa se termine si sa fii cu iubitul departe in luna de miere sau cel putin pe o insula parasita, admirand peisajul boem. Amanuntele cele mai importante au fost alegerea fotografului si a rochii de mireasa, piesa de rezistenta a intregului eveniment" . O prietena mi-a dat ideea sa incerc la fotograf nunta Bucuresti. Avea acolo un prieten bun si gaseai servicii de calitate si la preturi “respectabile” . Am cautat firma pe internet si am luat legtura cu un fotograf, i-am povestit ce as vrea sa se intample si cum, ce idei am pentru a marca superb aceasta seara si el mi-a prezentat ofertele lor. Am fost de acord si cu sedinta foto dinaintea petrecerii si cu diversele momente din timpul serbarii, care trebuiau sa fie imortalizate pentru posterioritate, nu?! Zis si facut.

          Am pornit mai intai spre atelierul de creatie al unei bune prietene a nasei mele, unde urma sa mi aleg rochia de mireasa cu care sa fac o prima sesiune de poze inainte de nunta in aer liber. Am pus ochii pe o rochie lunga simpla, care atragea multi curiosi doar prin croiala de pe margini si decolteul cu perle, care il prezenta. Ma simteam ca o printesa in ea, pluteam ca un fulg si nu pentru ca rochia era usoara, cred ca din motivul euforiei care ma cuprindea doar la gandul ca eu eram aleasa, eroina acelei zile. Stiam ca voi fi inconjurata de multi prieteni, de rude si vecini, ca blitz-ul aparatului de pozat va incerca sa curpinda emotii, trairi, zambate sau chiar lacrimi, ca voi incerca sa-mi suprim vizibil mimica fetei care sa tradeze oftaturi si melancolie. Acum totul depindea de filmare si fotografie de nunta, care imi va oferi o amintire de neuitat. Rochia alba ma facea sa par un inger pe taram de vis, o actrita principala in filmul vietii