luni, 18 februarie 2013

Argintul...viu al iubirii

Se codea, se fastacea, nu credea ca e bine sa urce in masina aceea, aparuta deodata de nicaieri. Dar a spus: "de ce nu?" Si a urcat. Pe bancheta din spate era o cutie cu funda rosie. Masina a pornit incetisor. Ea, timida, a luat cutia in brate, a privit capacul, pe care era scris numele ei, "Andreea", si a indraznit sa o deschida. Inauntru o  rochie argintie ca de printesa si inca o cutiuta rosie, langa care era un biletel nesemnat:
" SilverZone.ro Te astept! ". A luat cutia cea mica si a deschis-o cu aceeasi teama ca la prima. In interior un inel de argint cu o mica piatra alba. A privit cu atentie acel inel. Ii aducea aminte de toata adolescenta, de cadourile pe care tatal ei i le lasa la fiecare aniversare sau de 1 Martie, de emotia pe care a avut-o cand a primit inelul de logodna, o bijuterie fina din argint, cu o impletitura delicata pe margini si cu mici cristale pe mijloc. Cutiuta aceea ii atinsese o particica din inima ei, din trecutul ei. Se gandea acum la acele pandantive din argint , pe care le gasea in fiecare an de la fratele ei in fata usii. Iubea argintul, simtea ca este facut special pentru ea, ca se regaseste in stralucirea micilor pietre semipretioase, ca este chiar privita de cristalele albe si negre, de coralul rosu sau de zirconiu albastru din bijuteriile de argint. Erau toate atat de clare, pure si pretioase. Te faceau sa plutesti uneori.
Masina a oprit in fata unei case cu geamuri ovale. A coborat cu pasi inceti si a intrat in casa. Era o singura camera. A pasit timida inauntru, s-a schimbat cu acea rochie si a asteptat. Nu peste mult timp, usa s-a deschis si a aparut un barbat inalt, brunet, imbracat in alb. S-a indreptat catre Andreea si i-a zambit. Din buzunarul drept a lasat sa se vada un trandafir de catifea, rosu, caruia i-a deschis floarea, care avea forma unei cutiute. A scos de acolo o bratara de argint. Culoarea unei bratari din argint o cunoasteti toti, nu? Insa aceasta parca avea o stralucire aparte, se vedeau cateva marcasite pe mijloc, incadrate de perle. Superba!
 Era clar ca o bijuterie vie merita o bijuterie rara, nu? Sau cel putin asa gandea el, barbatul inalt si brunet din fata ei. Andreea a intins mana si bratara si-a gasit locul potrivit. El a luat apoi cutiuta rosie, cea care pastra inelul de argint, si i-a cerut cealalta mana.
"Pentru ca te iubesc, vreau ca acest inelus sa-ti aminteasca acest lucru mereu. Tu esti totul pentru mine!"
"Multumesc. Esti viata mea!"
Apoi au iesit amandoi de mana. Afara ii astepta o caleasca argintie, care ii ducea spre locul unde el ii pregatise alta surpriza dulce, o cina romantica.

Un comentariu:

Andreea spunea...

Dedicat prietenului meu din copilarie, Paul!