sâmbătă, 14 decembrie 2013

Trairi interioare- La multi ani !

Ma intreb uneori de ce lucrurile triste ne fac sa scriem lucruri frumoase!? Oare puterea lacrimilor ar reusi sa inlocuiasca cerneala din penite; forta gandurilor sau nevoia de a retrai ceva pierdut prin amprenta randurilor asternute pe hartie creste in interiorul nostru si ne face sa impartasim aceste amintiri?! De ce sa pierdem timpul si sa uitam ce a fost frumos, poate pentru ca imbatranim si nu mai stim totul in detaliu sau pentru ca obosim la un moment dat. Da, exista si aceasta explicatie. Insa exista muzica cea care ne face sa ne readucem aminte si sensibilitatea sufletului uman ne face sa venim cu trecutul in prezent, imaginar, dar si asa e bine, nu? Exista claritatea unei footografii vechi cu ajutorul careia revezi franturi din trecutul personal. Si, nu in ultimul rand, exista vechiul jurnal de cand erai copil care, citit in liniste, iti face lumina in multe dintre momentele adolescentei tale.
Alteori ma intreb de ce omul nu realizeaza ce pierde si cum il pierde inainte de a o face: adica o sansa, o persoana draga, o amintire draga pot disparea rapid fara ca noi sa fim intrebati, insa inainte, sigur el este avertizat pe o cale, dar nu ia in seama cateva amanunte nesemnificative. Apoi realizeaaza ca tocmai i s-a intamplat ceva rau! Si vin regretele, pareri de rau, jale mare...
Eu am o vorba: daca dai de ceva in calea ta, inseamna ca D- zeu l-a pus cu un scop acolo si trebuie sa folosesti acest noroc ca ai dat peste acel lucru: un bagaj, o persoana, un sentiment, un evenimnet, orice, care apare pe neasteptate in drumul tau, in fata ta. M-am prins si eu cu greu, dar acum asta simt sa fac si imediat. Astfel ma bucur si am ocazia sa nu-mi para rau apoi la tot ce mi se intampla in viitor.
Daca am avea macar jumate dintre noi aceasta idee si aceasta vointa, ar fi mai putine lacrimi si tristete deloc.
Acum, la sfarsit de an eu va doresc sa fiti mult mai atenti la detalii si la tot ce vi se intampla, chiar de e frumos sau desi e ceva rau, opriti o secunda timpul si meditati: "De ce mie? Sigur cu un scop" . Daca gasiti si raspunsul, veti avea un an frumos, fericit, plin cu noroc si sanatate!
Va pup! Cu bine pe 2014!
Andreea

duminică, 8 decembrie 2013

Amintirea vaga a copilariei...(dedicat prietenului meu din copilarie, Vlad)

 Cea mai grea este lupta cu timpul, cand el iti decide soarta fara sa te intrebe si ia decizii in locul tau, fara sa stii, te trezesti in situatii incomode, inconjurata de teama pierderii diverselor amintiri, trecutului sau chiar a persoanelor care ti-au marcat o perioada a vietii. Cand te bucuri ca-ti revezi vechii prieteni sau ca-ti regasesti jucariile uitate intr-un sertar prafuit, atunci ceva dictat de timp se intampla si te da peste cap, ceva cu care nu mai poti lupta deloc, o boala nemiloasa aparuta din senin, un accident neasteptat sau pur si simplu un eveniment neprevazut...
La inceputul anului in curs, ma bucuram ca mi-am regasit  vechi prieteni din copilarie cu ajutorul internetului, caruia ii multumesc mult, cu acestia puneam cap la cap franturi din copilaria mea foarte iubita, de care sunt atasata si care ma face sa infloresc si sa zambesc de fiecare data cand imi amintesc ceva. Eram foarte incantata de acest lucru si chiar reinodasem legaturi de mult pierdute, insa veselia mea a durat foarte putin, doar cateva luni, pentru ca viata iar mi-a aratat ca ea este sefa, ca numai timpul decide si ca acesta nu mi lasa deloc libertatea sa ma bucur cum mi-am dorit. Uneori simt ca ma lupt cu necunoscuti fara chip, carora nu le pot cere nicio explicatie si care sunt foarte duri in a lua hotarari nemiloase, dureroase in viata mea. Tot timpul imi zic sa ma pregatesc inainte si sa ii infrunt cum trebuie, insa nu cunosc momentul cand ei apar, si mai ales cand ei aduc si ce aduc cu ei. De data asta au adus-o pe vrajitoarea cea rea, dusmanul nostru neinvins niciodata, boala secolului-cancerul. Acesta l-a luat dintre noi fara sa ne intrebe si nici sa ne priveasca, pe prietenul meu din copilarie, Vlad, cu care speram ca voi sta la lumina unui foc de tabara intr- o zi din vacanta de vara, sa ne amintim de veselia si bucuria jocurilor de pe strada, de incantarea zilelor cand mancam friganele sau cand ne jucam cu mingea, de plimbarile pe deal sau de iesitul la un film la cinema in oras.
"Va fi foarte greu fara tine, Vlad, sa mai imi aduc aminte totul amanuntit, va fi foarte greu sa mai trec pe langa casa bunicii tale de la Valeni fara sa vars o lacrima la geamul camerei unde dormeai tu si unde eu dadeam cu pietricele dimineata... va fi foarte dureros! Cand rostesc cuvantul: "vacanta" spun Vlad si Paul, spun 20 de ani frumosi in care vioiciunea si exuberanta ne insoteau mereu! Mi-e teama ca va veni totusi si momentul asta, cand cuvintele vor fi din ce in ce mai putine..."
De fiecare data cand piere cineva drag, ma consolez cu gandul ca D- zeu l-a luat la el, pentru ca a avut nevoie de un om bun acolo Sus. Imi pare rau doar ca nu a mai fost timp.... pentru nimic!
"Ramas bun si sa ne veghezi de acolo cum stii tu mai bine, sa stii ca noi toti te-am iubit mult si ne-ai facut mereu sa zambim! Cel de Sus sa te aiba in paza!"
Paul, fii tare, ai ramas singurul sprijin al mamei tale!
Vecina

luni, 2 decembrie 2013

TORT MOS CRACIUN

Azi va propun o reteta simpatica ca design si usoara ca preparare!

Ingrediente:
Pentru blat:
300g faina, 375g zahar, 6 oua, 9 linguri apa fiarta, 1 praf copt, 1plic zahar vanilat. Pentru sirop: 4 linguri zahar, 250ml apa, 1 esenta rom.
Pentru ornare:
500ml frisca lichida, crema de ciocolata, 1 plic gelatina rosie, colorant alimentar rosu si galben.
Mod de preparare:
Se bat albusurile cu zaharul, separate se amesteca galbenusurile cu faina, se adauga treptat apa fiarta, praf de copt si vanilia si peste galbenusuri se pune din albusurile batute cate o lingura amestecandu-se incet pana se obtine blatul care se coace intr-o tava dreptunghiulara. Se taie blatul in doua, se insiropeaza si se umple cu crema de ciocolata. Se taie din dintr-o latura a blatului astfel incat sa formezi un triunghi care va fi caciula mosului. Se taie si cealalta parte a blatului ca sa-I dam o forma rotunda si sa formam barba. Partile ramase le duci in partea opusa celei din care ai decupat-o pentru a forma motul caciulii si barba. Unghiul drept sa fie la mijloc. Se pregateste gelatina si se coloreaza caciula. Se pune o lingura de gelatin ape o frafurioara pentru a se forma gura.Se coloreaza 200ml frisca in roz pentru fata. Din crema de ciocolata oprita se deseneaza ochii si ochelarii,conturul nasului se face cu ciocolata si interiorul cu frisca galbena. Se orneaza cu frisca intregul tort. Pofta buna!
Deja salivez! voi nu?!
Andreea

miercuri, 13 noiembrie 2013

Ceva pentru amuzament

Scrisoarea a III-a  (din popor)

"Iata vine-un Jeep pe strada, cu un girofar pe el,
Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:
"Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.
Ia vezi daca-a tras masina, langa gura de metrou..".
"-N-a venit Maria Ta, zise el privind in jur...."
"-Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour"

Asteptand vreo 5 minute , isi pierdu orice rabdare,
Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5.
Si din el coboara Mircea, in bermube si opinci.
Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat,
Le-arata un "Sony Vaio", care-l tine la subrat.
Agitat, la el in Jeep, si-mbracat tot in civil,
Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:

"-Tu esti Mircea?" ...
"-Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,
Si-am luat-o ... pe centura, indrumat de GPS!
Acum am parcat masina. Unde esti?, ca vin la tine..."

"-Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine".
Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep.
Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un chip
Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,
Si sa lupte pan' la moarte cu ai turcului spahii.

"-Baiazide, stii ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,
Ma gandeam ca sa ne batem,... dar la "Heroes" in retea.
Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea , daca ai wireless , sa jucam "conQUIZtador"?
"-Cum cand turcii-mi sunt in vama , si-am venit din Istanbul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare "cool"?
Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net,
Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secret
Ca am fost in multe lupte : Varna , Bilist sau Oituz..."

"-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un "buzz"??"
"-Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste, iar tu faci misto de noi..,
Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi".

"-Cum vrei tu, marite rege, eu speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.
N-as vrea sa pun pe "YouTube", cu-ai tai morti, videoclipuri,
Nici ca Dunarea sa-nnece spumegand a tale jeep-uri.
Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,
Si-ti promit ca pleci d-aici cel putin c-o mana rupta".
Si zicand acestea Mircea, il lasa pe Baiazid.
Si trantindu-i portiera el pleca la pas grabit.
Cand ajunse la masina, gasi-n geam , pe-un bilet scris:
"Scuze.V-am blocat o roata, c-ati parcat pe interzis"...

Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de "bip"-uri,
Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n "Jeep"-uri.
Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,
Dar aici gasira turcii, toti cu pantalonii-n vine!
Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta
Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-se de burta.

"-Baiazid , hai sa ne batem....!! , Unde esti, de ce nu vii?"

"-Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC.
Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa..."
Raspunse-ncordat sultanul dintro tufa mai retrasa.
"-N-am stiut ca la "fast-foud"-uri nu e bine sa mananci,
Mai ales in Romania , fiindca risti sa pleci pe "branci"...
Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma a fost o farsa.
Da-ne niste "triferment" si-o sa facem cale-ntoarsa"...

Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.
Deci se vede pan-la urma ca "fast-food"-ul face bine.
Asta-i tot...Dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica:
"Turcii l-au vazut de Mircea si-au facut pe ei de frica"... "

Poezia asta ar fi buna pentru reclame la diverse firme, nu? Ha, ha !
Va pup, aceeasi Andreea.

duminică, 3 noiembrie 2013

Lipsa comunicarii

De ani de zile ma lupt cu o problema des intalnita, cred ca cel mai des, insa niciodata dezbatuta si mai ales acceptata de ceilalti, inteleasa sau macar ascultata: lipsa comunicarii sau macar definitia a ceea ce ar insemna comunicarea intre mai multi prieteni, intre membrii familiei, colegi sau alte cunostinte, de care depindem sau pe care ii cunoastem zilnic, periodic. Aceasta lipsa naste situatii ciudate, penibile, incurcaturi. Este foarte grav sa nu stim, in primul rand, ce inseamna comunicare si sa nu ne dam seama ca din cauza lipsei ei, se poate ajunge la diverse conflicte, neintelegeri sau certuri. Privesc cu uimire in jurul meu in fiecare zi un spectacol derizoriu, dezolant, nici macar cum este vremea de toamna, ploioasa si rece, pe departe mai rau decat timpul probabil. Dezamagita, cu un gust amar, observ lasciv cum, nici macar, daca ceilalti vor sa reduca aceasta lipsa a comunicarii, sunt impiedicati si se continua in prostia umana, greseli, nepasare si indolenta. Ma sperie gandul ca traiesc inca printre acesti oameni caora nu le pasa de cei din jur si mi-e teama ca o sa ma contaminez cu aceasta boala venerica a viitorului: raceala sufletului, ignoranta. Nu mi se potriveste deloc. Mi-am dorit mereu si am incercat intotdeauna sa ma implic mai mult decat trebuie pentru a ne fi mai bine tuturor, am fost inteleasa gresit si tot eu am patit-o...  Nu este corect nici sa stai sa privesti cum se distrug toti in jur aiurea, stiind ca tu ii poti ajuta cu un sfat cu ceva dar nu esti lasata sau crezuta, si nici sa te bagi in miezul problemei mai mult decat e nevoie si apoi sa fii invinovatita pe nedrept. Nu inteleg cum e just! Am obosit sa fiu spectator la o piesa jalnica a realitatii umane, cu actori-oameni obisnuiti care ajung sa joace pe scena aceea, fara sa asculte inainte de alte sfaturi, cu un regizor din oficiu. Ajung sa fie martorii propriilor decaderi! Ajung sa se impotriveasca destinului fara sa isi doreasca si sa sufere pentru ca nu au comunicat inainte mai mult si cu cine trebuie! Nedrept, dur, grav...
Un sfat: nu mai lasati orgoliul sa va intunece mintea, mandria sa va conduca aiurea pe un drum necunoscut si nu mai ignorati ce e mai important: intelegerea mesajului auzit! Invatati ce inseamna comunicarea si ce beneficii va poate aduce!

vineri, 18 octombrie 2013

Toamna

Privesc cu nostalgie coloritul frunzelor de toamna care s-au asternut deja peste tot, imi amintesc de fiecare toamna care a trecut: vremea copilariei cu emotiile inceperii scolii, timpul adolescentei cu tracul de examene, anotimpul studentiei, de care imi amintesc cel mai mult, cu vise si dorinte de indragostita, toamna maturitatii in care am inceput sa stiu ce e un job si ce inseamna familia, iar acum momentul cel mai furmos: sezonul in care am simtit ca am primit cel mai frumos cadou: un bebe... Toate s -au intamplat toamna in mijlocul frunzelor multicolore, al adierii vantului rece si al mirosului de struguri abia culesi!!! Intotdeauna am simtit ca suntem ceea ce iubim: iubesc toamna care mi-a adus atatea trairi frumoase si surprize, deci sunt ....o toamna tarzie cu ecouri de melancolie, sunt indragostita de acest anotimp si de ceea ce imi aduce el nou si unic!
Va pup cu drag, Andreea!

sâmbătă, 12 octombrie 2013

Cadoul esti chiar tu

Va intrebati cum de am ajuns la concluzia asta nu? Ei bine, e cel mai usor si cel mai ieftin!!! Adica te gandesti ce-ti doresti cel mai mult de ziua ta: realizezi ca vrei sanatate si sa fii ocolita de ghinoane si nesanse, adica sa fii cu familia ta, e singura care iti vrea binele mereu! Atunci ii intrebi ce poti sa faci pentru ei de ziua ta, cu ce sa ii cinstesti?!Ei, modesti, raspund ca tu esti ceea ce si au dorit ei si ca altceva nu vor ca si cadou. Concluzia: tu esti cel mai frumos cadou de ziua ta!!!! Va iubesc parintii mei, Bitulica si restul gastii!
La multi ani !
Va pup!

vineri, 13 septembrie 2013

Poveste de dragoste la orice varsta


      Azi va impartasesc ceva ce am citit si m-a impresionat mult, ce mi-a produs momente de nostalgie si melancolie in acelasi timp.
"Un om foarte sărac si in varsta locuia cu soţia lui. Într-o zi, soţia sa, care avea parul foarte lung i-a cerut să-i cumpere un pieptene pentru ca părul să crească bine şi să fie bine îngrijit.
Omul a refuzat-o şi i-a a explicat că nu avea destui bani nici pentru a repara cureaua de la ceasul sau.
Ea nu a insistat, in cerere ei.
Omul a mers la muncă şi a trecut printr-un magazin de ceasuri, si-a vandut ceasul deteriorat la un preţ scăzut şi a mers să cumpere un pieptene pentru soţia sa.
A venit acasă, seara, cu pieptenele în mână, gata să-l dea soţiei sale.
El a fost surprins când a văzut-o pe soţia sa, cu o tunsoare foarte scurta. Îşi vânduse părul şi cumpărase un ceas nou.
Lacrimile curgeau din ochii lor, în acelaşi timp, pentru inutilitatea acţiunilor lor, si pentru reciprocitatea iubirii lor."


    Morala: A iubi nu este nimic, a fi iubit este ceva, dar a iubi si a fi iubit de cel pe care îl iubeşti, este TOTUL. Va pup!

Andreea-Bobo

Linistea toamnei, culoarea sentimentelor

       Inca o toamna frumoasa, calda, vie, plina de viata, care ne schimba pe fiecare mai mult sau mai putin... Prima luna de toamna mi-aduce cel mai frumos cadou: un ingeras de 1 an si o mama buna si eleganta, ambii isi sarbatoresc zilele de nastere langa mine, langa un suflet plin de dragoste si daruire. Luna octombrie imi adauga chiar mie inca un trandafir rosu in buchetul vietii si trimite 6 ingerasi de ciocolata nepotelului meu prescolar. Cum sa o uit?! Normal ca tot in octombrie nu pot sa o uit pe nasicaaaaa!!!! Sa ne traiesti multi ani sanatoasa!
      Iar ultima luna de toamna tarzie si insorita ii imbratiseaza plina de iubire pe verisoara mea si pe unicul meu cumnat, ambii in jurul soacrei mele harnice.
Precum vedeti- o toamna bogata la propriu si la figurat, asta imi doresc, cu multa dragoste si respect, sanatate si voie buna, desi suntem tristi pentru ca cea mai iubita figura din viata noastra a disparut prea devreme dintre noi, si tot toamna, Bunicul.
     Trebuie pretuit  fiecare moment cu familia sau prietenii, pentru ca niciodata nu se stie ce va fi maine!
 LA MULTI ANI dragii mei!
Aceeasi Andreea, care va pupa dulce dintre frunzele multicolore si uscate din juru copacilor.

luni, 19 august 2013

Povestea unui necunoscut






O sa va dezvalui o istorioara din care ar trebui sa invete orice cuplu de tineri casatoriti si nu numai, din care ar trebui sa isi ia putere orice familie in prag de divort sau orice alte certuri.
“Soția mea s-a îmbolnăvit. Ea a fost mereu nervoasa din cauza problemelor de la locul de muncă, viața personală, eșecurile ei și copii. Ea a pierdut aproape 15 kg si ajunsese la 40 kg. A devenit extrem de slaba si plangea constant. Nu mai era o femeie fericita. A suferit de dureri de cap continue, dureri in piept si nevralgii intercostale. Nu dormea bine, adormea numai dimineața și obosea foarte repede în timpul zilei. Relația noastră ajunsese in punctul in care urma sa ne despartim. Frumusețea ii disparuse, avea cearcane uriase, nu mai avea grija de ea. A refuzat sa mai mearga la job, respingand rapid orice sarcina  ce i se propunea. Mi-am pierdut speranța și am crezut că vom divorța mai repede ... Dar apoi m-am decis să acționez si sa schimb asta. Pana la urma a fost cea mai frumoasă femeie pentru mine, a fost cea care mi-a stat alaturi la bine si la greu atati ani, iar eu am fost cel caruia soarta i-a permis sa o iubesc si să o îmbrățișez. Am început să ma port extrem de frumos. Flori, daruri și complimente, gesturi simple de afectiune, mici surprize, care i-au alinat multe nopti. Am surprins-o si am incantat-o in fiecare minut. Am inceput sa trăiesc doar pentru ea. Am vorbit peste tot doar despre ea. Am dus toate discutiile în direcția ei. Am lăudat-o în fața prietenilor nostri. Pare de necrezut, dar ea a înflorit. Ea inceput sa mai ia in greutate, nu mai era nervosa și m-a iubit chiar mai mult decât oricând. N-am crezut niciodata că ea poate iubi atât de mult. A redevenit cea de care ma indragostisem si acum traim a doua poveste de dragoste, ca doi adolescenti, care uita de probleme si alearga emotionati sa prinda dimineata briza unui sarut dulce de la jumatatea sa…

Și apoi am realizat un lucru : femeia este reflectarea barbatului de langa ea.

Dacă o iube
ști până la punctul nebuniei, ea va deveni o nebunie, o nebunie curata si buna pentru tine, o nebunie care te va face sa zambesti si sa te simti fericit oriunde ai fi si la orice varsta. “

Eu consider ca daca ar exista iubire adevarata in orice cuplu adevarat, acesta va stii sa treaca peste orice piedica oriunde si oricand. Iubirea ajuta, este aspirina care oblojeste ranile, care sterge intotdeauna lacrimile, dar doar daca nu este expirata.

Va pup, Andreea.



joi, 15 august 2013

La multi ani, Marianii mei!

Multa sanatate, bucurii si de toate
pentru nasu' si baiatu' meu,
le-as ura despre prosperitate
insa viata nu o face un leu!

Cel mai important pana acum
este iubirea de cel alaturat
si tot ce este frumos pe acest drum,
sa le fie mereu incununat.

La multi ani, baiatul meu! Este prima ta aniversare si sa nu uiti ca te iubesc mult, si, daca ai noroc si sanatate in viata, le vom face pe toate impreuna! Mami va sta langa tine mereu!

La multi ani, nasuleeee! Sa ne traiesti 99 ani, sanatos si frumos! (ca norocos esti cu o asa nasa, nu?). Sunt suficienti 99 ani?!!!
O zi frumoasa si insorita cum sunteti voi in viata mea!
Aceeasi Andreea.

marți, 6 august 2013

Scrisoare catre "viata" mea!



“ Dragul meu fecior,
te rog frumos ca în ziua în care mă vei vedea bătrână, să ai răbdare şi să nu te superi. Te rog doar să mă înţelegi. Atunci când vom vorbi şi voi repeta aceleaşi lucruri de o mie de ori, să nu mă întrerupi spunându-mi "De câte ori îmi vei mai zice asta?", ci doar să mă asculţi şi să îţi aminteşti că atunci când erai mic şi îţi citeam poveştile tale preferate de mii de ori, noapte de noapte, adormeai în braţele mele fără să îmi mai zici ceva.
Atunci când nu voi avea putere să-mi mai fac baie sau nu voi avea chef, să nu mă cerţi şi să nu mă faci să mă simt vinovată; să-ţi aminteşti cu cât greu reuşeam să te conving să faci băiţă când erai mic. Atunci când vei vedea că nu mă simt bine cu toată tehnologia asta cu care eşti tu obişnuit şi că nu sunt la fel de rapidă ca tine când faci ceva, să nu te superi, doar să îmi dai timpul necesar pentru a mă obişnui cu ceea ce aş fi în stare să fac pentru vârsta mea.
        Vreau să îţi aminteşti, dragul meu, că eu te-am învăţat să devii o baiat educat, un tanar amabil si bun; cum să te comporţi şi cum să înfrunţi greutăţile şi în ziua în care vei observa că devin o bătrânică, tu învaţă să ai răbdare cu mine şi cel mai mult te rog să nu mă alungi din viaţa ta. Dacă se va întâmpla să am pierderi de memorie sau dacă nu voi mai reuşi să vorbesc coerent, să nu te agiţi, să nu te superi mai mult decât m-aş putea supăra eu pentru că te deranjez, te rog doar să-mi oferi puţin timp să încerc să îmi amintesc şi dacă nu voi reuşi, te rog să rămâi calm şi să nu mă tratezi ca pe o bolnavă.
         Te rog să iei aminte de un singur lucru, pentru mine prezenţa ta este importantă şi nu am nevoie decât să mă asculţi. Şi atunci când picioarele mele obosite nu îmi vor mai permite să merg, să am autonomia mea, tu oferă-mi mâinile tale, aşa cum ţi le-am oferit eu pe ale mele atunci când tu ai făcut primii tăi paşi.
Când vor veni aceste zile, să nu te simţi trist şi inutil pentru că am ajuns în starea asta şi pentru că nu îmi poţi facilita viaţa. Eu nu am nevoie de comodităţi, am nevoie doar de prezenţa şi răbdarea ta, de sprijinul şi iubirea ta.
         Îţi mulţumesc scumpul meu copil pentru toate experienţele noastre, pentru lacrimile de tristeţe dar mai ales cele de bucurie, pentru tot ce am făcut şi mai ales pentru ce mai avem să facem.
         Cu acelaşi zâmbet şi cu aceeaşi dragoste de mamă, îţi mai spun încă o dată,
         Te iubesc copilul mamei, ingerasul meu! "

Sper ca baietelul meu sa citeasca aceasta scrisoare intr-o buna zi si sa-si aduca aminte de mine!
Cu bine, Andreea.