duminică, 5 august 2012

Fotografia

Buna dragii mei, cum mai e pe la voi? Tot soare? Nici un strop de ploaie ?
M-am gandit sa va scriu azi pe o tema mult uitata de voi: fotografiile. Cum sa nu am ce sa scriu?! Ba da! Tocmai asta este motivul supararii mele: pozele si faptul ca toti au uitat de ele! O fotografie este o amintire care nu poate fi stearsa rapid cu delete sau cu alte comenzi ciudate. Si cu toate acestea, lumea uita de ea. Nici macar nu se mai stie adresa vechiului pozar din capul ulitei, insa se cunoaste adresa site-ului unde veti putea viziona linistiti fotografiile din excursie sau de la banchet pana cand vi se strica calculatorul sau nu mai aveti internet. Apoi ce e de facut?!
O fotografie poate valora cat douazeci de site-uri, cand o privesti impreuna cu matusa cea batrana sau o asezi in rama prafuita, iti poate aduce in memorie chiar si sunetul apei sau fosnetul padurii unde ai petrecut acel moment fotografiat demult. Multe persoane refuza o astfel de amintire, pe care poti sa o privesti si chiar daca nu ai curent electric sau poti calatori cu ea oriunde si oricum, nu ai nevoie decat de o rama in care sa o pastrezi sau un simplu plic. Ma uit in urma acum la cele cateva poze care mi-au ramas din trecut, momente triste sau vesele, dar totusi sunt amintiri personale.Umbra lor uneori imi ravaseste sufletul, insa am o multumire ca pot construi o pagina din viata mea, ca pot dovedi a cui este aroma catorva memorii unice lasate in urma.
As incerca sa va dau un sfat, insa fiecare procedeaza cum doreste. Orice album de fotografii cu familia, cu prietenii sau cu cei  mici este un pas inainte ca vreti sa aveti asigurata o liniste interioara pentru viitor, ca va doriti inca o data sa simtiti trairile si aroma primei iubiri, emotia primului examen ca elev sau chiar culoarea ochilor celui de care v-ati indragsotit cand erati adolescent. Se rezolva repede: la colt, pe aceeasi strada prafuita cu sens unic, locuieste acelasi fotograf batran care asteapta un semn de la noi si va va darui cele mai frumoase aduceri  aminte ale tineretii voastre. Trebuie doar sa-l sunati ....
Va las sa reflectati si sa invatati sa apreciati aceste mici dovezi colorate, dar atat de importante.
Va pup, Andreea!

Un comentariu:

Andreea spunea...

Ma contraziceti sau nu aveti cum!?