joi, 24 noiembrie 2011

Cei dragi mie

De atatea ori v-ati intrebat cine sunt si ce prieteni am, cu ce ma ocup, ce hobby-uri am si de unde imi vin ideile sa scriu trist sau plin de bucurie. Am mai dat pe parcurs niste raspunsuri la intrebarile voastre si la gandurile voastre, dar azi m-am hotarat sa scriu despre cei dragi mie, sa -i cunoasteti si voi, si altfel sa ma cunoasteti si pe mine mai bine prin ei si sa facem schimb de experiente daca doriti. Vremea trece repede si nu mai avem timp sa poposim in umbra amintirilor noastre cat am vrea zilnic nu? O sa va povestesc despre cei care traiesc si ma bucura in fiecare saptamana. Au fost oameni desosebiti si cei care nu mai sunt dar nu mai vreau sa ma intristez.
Ca in viata fiecrauia exista si pentru mine parintii, cei mai draguti oameni de pe planeta, cum ar trebui sa zica fiecare copil despre ai lui, care i-au dat nastere nu?
Mama e o superba femeie care are grija de mine mereu, ma iubeste enorm si -mi face mereu surprize. As vrea sa fie mandra de mine macar cat sunt eu de ea. Te iubesc mult, Mutti!
Tata, un om blajin si mereu cinstit si corect, amuzant si modest ma incurajeaza mereu in ceea ce fac. E simpatic foc si sper sa fie sanatos alaturi de mama inca zeci de ani de acum incolo, sa se bucure de viata si cei din jur.
Dendu, omul care mi-a aratat ce e fericirea si linistea sufleteasca, care m-a facut sa zambesc cand plangeam, m-a invatat sa iubesc tot ce e sanatos si frumos, mi-este mereu alaturi. Imi pare rau ca uneori l-am suparat cu nestatornicia si impulsivitatea mea. Il ador si stiu ca el imi iarta micile imperfectiuni.
Matusa mea de la Bucuresti, Tuchi, e o persoana care are o rabdare enorma sa ma invete si sa ma sfatuiasca fara sa se enerveze si mereu se bucura pentu ce realizez si ceea ce sunt. O iubesc mult.
Verisoara mea, Ioana, care este mai mult ca o sora pentru mine. De ea ma leaga multe amintiri din copilarie si mereu vom avea ce povesti la gura sobei. Sper ca viata sa nu ne desparta prea mult si sa ne vedem mai des. Eu tin la ea mult si vreau sa fie foarte fericita si implinita.
Am avut norocul sa am si o a doua familie, cu care am crescut cat eram mica si de care ma leaga multe intamplari de demult.Tanti Fifi si nenea Stelica sunt o familie foarte primitoare si sincera cu prietenii. Cand ai nevoie de o oaza de liniste, te retragi la ei acolo, la tara, unde natura este vie si plina de surprize placute si petreci cateva momente unice, care te fac sa uiti de tristete. Nu vreau sa-mi inchipui viata fara ei!
Prietena mea, Petra, care s-a bucurat mereu pentru mine sa -mi mearga bine si cu care am petrecut momente frumoase in vacante si nu numai. Sunt multumita pentru ea ca este fericita si ii doresc sa fie asa toata viata alaturi de cel pe care il iubeste acum, sotul ei.
Prietena mea de atati ani, Ileana mereu m-a ascultat cand am avut o problema si m-a facut sa rad, sa uit de ce e trist si monoton.
Amicele mele, Laura si Cornelia, carora le doresc sa-si intalneasca jumatatea pentru ca singuratatea este grea si o boala lunga, sunt niste persoane dargute si amabile intotdeauna.
Nu ultimii sunt copiii, care ma fac sa zambesc mereu si neconditionat. Aici am trei preferati:Andrei, Ioana si Theo. Cu ei imi pierd capul in aventuri in curtea de joaca, cu diverse jocuri si idei nastrusnice.
Cunosc inca multe persoane, cu care tin legatura mereu si care fac parte din trecutul meu dar acum vreau sa ma asigur ca doar viitorul este optimist si sa nu mai imi aduc aminte de trecut, desi a fost frumos si interesant.
Va pup si sper sa-mi impartasiti si voi aici persoanele dragi din viata voastra!Andreea

marți, 15 noiembrie 2011

TRACTARI AUTO PLOIESTI-Sunteti azi soferi sau pietoni, dati la ACARAUTO doar cativa roni

TRACTARI AUTO


ACAR AUTO
Transport: stivuitoare
mobil: bobcat-uri
0722 141 081; mini-baggere-pana la 4 tone
0745 017 915; utilaje
0766 844 224;
www.acarauto.ro
Cu noi ai prioritate!

Este o firma serioasa si prompta, nu ratati ocazia sa incercati! V-o spun din experienta proprie! Andreea

luni, 7 noiembrie 2011

Parfum nostalgic de tinerete

Da, au fost petreceri fumoase, amintiri placute, miros de portocali, insa nimic nu mai aduce aminte de zambetul nostru decat cateva fotografii copilaroase pe care le pastrez in acelasi sertar prafuit. Trebuie sa ai puterea sa o iei de la capat, sa stii unde sa-ti gasesti locul si langa cine. Nu as stii ce fel de sfaturi sa dau unei persoane care vrea sa o ia din nou pe un alt drum, insa as putea sa-i povestesc multe despre experiente delicate sau surprize melancolice. Nu am forta sa-i dau o solutie problemei in cauza, dar cred ca viata o invata si o ghideaza usurel pe calea potrivita.
Mi-amintesc seara petrecerii de acum exact 4 ani: cate mirosuri culinare, cate pachete colorate cu fundita si mai ales ce de flori primisem. Nu stiam sigur ca va fi o seara unica, ca trebuie sa traiesc clipa ca si cum e ultima, insa banuiam ca asa de frumos nu o sa mai fie niciodata, ca atatea persoane dragi mie unite la un loc nu vor mai fi. Inchid ochii uneori si parca aud soneria de la usa, pupicuri, imbratisari si multe cadouri... Zgomot, muzica, glume si poante spuse in graba. Eram eu cu ai mei, eu cu mine, cu amintirile mele, cu trecutul si cu viitorul in acelasi loc, o nebunie de dupa masa plina de energie si sentimente amestecate. Promisiuni si speranta revederii ne-a despartit in ceas de noapte tarziu.
A fost frumos, a fost .... Va fi altfel acum, insa noi vom fi aceeasi, dar mai maturi, mai sensibili, mai nostalgici, fiecare in alt colt al lumii. Strada copilariei mele pastreaza parfumul batranului liliac, urmele pasilor vecinilor, insa razele soarelui sunt la fel de calde, imi zambesc mereu la fel de puternic, imi arata calea... un drum nou, nu?
Va pup, aceeasi Andreea