O plimbare sub clar de luna

O noua identitate... Nu. O noua idee... Nu. O schimbare... Poate. Daca visez, e realitatea care imi raspunde. Daca privesc uimita, e cautarea care ma atentioneaza. Daca incerc sa strig, e vocea care ma impiedica. Sau poate el... L-am strans de mana, l-am privit rece si nu am simtit nimic. Am zambit, am oftat si inima mi-a tresarit. Era o amintire doar, un rest din trecutul intunecat si o teama de nou. Era luna clara... Miros de zambile si aer proaspat de primavara. Era timpul iubirii. Petalele trandafirului presat in cartea veche cazusera dintre paginile ingalbenite... Amintirile trebuiau uitate sau macar trecute in sertarul cu cheie. Trebuia doar sa nadajduiasca, sa indrazneasca sa ridice ochii spre cer, flori si pasari. Si el era acolo langa ea. Poate asteptand un semn. Pasii lor i-au purtat prin parc, soptind parca inceputul. Povestea lor era acolo, vroia sa fie citita, continuata, descoperita... Era O noua idee... O schimbare... O identitate sub clar de luna! Erau doar ei, oxigen si speranta...ei doi parca de trei ori mai puternici.

Cele doua lumi aparent fericite

Puteti crede ca roata se invarte si totusi are colturi... Da. Puteti crede ca pasarile zboara cel mai bine fara aripi si zboara sus, sus, printre nori. Da. Ferestrele se deschid mereu in interior... in noi. Aerul nu intra niciodata, dar il respiram in fiecare clipa cu aceeasi intensitate. Da. Ce rost mai au cuvintele, daca nu sa doara? Eu am descoperit ceva mai frumos. Sfarsitul inceputului si inceputul sperantei. Da. Priviti pe fereastra: totul este frumos,nu? Uitati-va la o pasare, care incearca sa-si faca un cuib. Este fericita. Si daca atingeti roata, simtiti acea senzatie intepatoare si placuta de a fi in varful piramidei.
Exista mereu doua lumi: una in care traim noi si una in care am vrea sa traim. Daca nu esti in una, trebuie sa existi in alta. Si asta fara chirie si taxe. E realitatea. Negati ca ati vrea sa fiti prezenti in ea? Nu se poate. Sunteti obligatoriu inscrisi aici. Trebuie: sa invatati sa suportati cuvintele. Cel mai greu este sa asculti cuvintele, expresiile, anagramele, proverbele si zicatorile...Apoi: trebuie sa inveti sa raspunzi provocarilor,sa le faci fata...Si in al treilea rand: sa gasesti solutiile bune sau macar sa iti dai seama care sunt cele bune si care cele rele. Asta e viata! Dar trebuie traita la MAXIM, nu?
Va pup! A voastra, Andreea!

Viata este o bucata de ciocolata ... amaruie dar cu alune gustoase

Buna, dragii mei.Cum ati inceput ultima luna de iarna? Este soare si cald, veselie si culori vii, este inceput de primavara de fapt. Vreau sa iubiti si sa simtiti ca sunteti iubiti, sa sarutati aerul si sa sa atingeti vantul, vreau sa fiti o clipa iar copii. Eu incerc ceva nou: sa prind un fluture in zbor, sa gust murele direct din pom sau macar sa miros fagurele galben... Haideti sa fim iar noi, sa incercam sa cuprindem imbratisarea in palme! Viata trebuie incercata, pacalita si traita la intensitate maxima, orice s-ar intampla. Ziua de maine ar putea disparea, clipa prezentului poate sa se evapore si noi sa nu stim ce definitie sa dam prieteniei sau erosului...
Fiti voi azi si maine veti fi la fel!Ieri am fost prea noi si e prea tarziu acum sa mai putem alege momentul pentru a fi voi. Gustati ciocolata ... cu alune!
Va pup, Andreea!