duminică, 23 octombrie 2011

Vremelnicie ... durabila

Efemeritatea, trecerea anilor, luarea deciziilor si in sfarsit statia finala: maturitatea.
Vita de vie rodise in acea toamna tarzie, mirosul strugurilor parcurgea curtea pana la nucul batran. Stateam cu foaia alba in fata si nu stiam ce sa scriu pentru referatul de la scoala, priveam jocul copiilor din curtea vecina. Pastram o dorinta neexplicata de a retrai momentele copilariei, cand mancam cozonacul bunicii si alergam de-a lungul strazii inguste pe Pegas-ul albastru.
Acum imi revine acel dor de a sta de vorba cu vecinul despre recolta din anul curent, de a poposi linistita la magazinul din colt pentru o sticla de Brifcor si mai ales de a asculta emisiunea de dedicatii de la Radio Romania -Actualitati.
Pe biroul de lemn statea prafuit albumul de fotografii alb negru al bunicii. Lacrimi, nostalgie, melancolie...Trecerea anilor nu a luat cu ei si aceste imagini din sufletul meu, a grabit insa efemiritatea impulsurilor mele, zambetul meu a ramas deschis intr-un colt al gurii, dar speranta nu a mai gasit gangul de intrare.
La aceeasi masa stau si acum cu o foaie alba in fata, un octombrie cald si acelasi miros de struguri. Insa totusi am un zambet. In fiecare zi ma simt mai puternica si mai indragostita. Mi-e teama de finalul acela, de responsabilitatea pe care trebuie sa o am cand am grija de cineva sau de ceva, chiar daca este doar trecutul meu. A aparut insa si o speranta, care imi da pana si o prima idee ce sa scriu pe acea foaie. "Extemporalul maturitatii. " Am norocul sa am aproape pe cei care ma iubesc, ma aprecieaza, dar cu care uneori ma mai cert din banalitate. As vrea sa-mi ierte micile deplasari sau eronari scapate in trecerea timpului. Si in acelasi timp mi-as dori sa urc in trenul care ma asteapta de ceva vreme si sa calatoresc alaturi de iubire si nazuinte,vise si sperante. Pretuiesc fiecare moment din viata mea, de cand rasare soarele si pana cand adorm linistita in bratele pufoase ale iubitului meu, de cand vorbesc cu cei mai buni parinti ai mei si pana cand alerg cu al meu catelus auriu, de cand citesc zambetele pe fata prietenilor mei si pana cand ma plimb prin oras cu ai mei elevi nazdravani. Apreciez dragostea, sunt iubita si iubesc, simt tandretea si pasiunea, inocenta si sinceritatea. Sunt eu in fiecare zi, mai puternica si invulnerabila, mai tenace si mai spontana. Da, sunt convinsa ca acesta este subiectul potrivit al referatului meu. Si o sa incerc sa-mi iasa o lucrare buna si macar prin asta sa- i fac mandrii pe ai mei...Este o idee excelenta nu?
Va pup, Andreea.

miercuri, 12 octombrie 2011

marți, 11 octombrie 2011

Inca un an, insa alta viata...la multi ani mie!




As putea sa impart tot ce mi s-a intamplat pana acum in viata in mai multe capitole, parti... As putea sa gasesc si un titlu fiecarui capitol... Si as reusi sa va captez curiozitatea de la inceput. Cel mai bine fac un rezumat.




Copil, cu codite balaie, rasfatat de bunica si indragostit de animale, mereu agitat si pus pe sotii. Partea asta a vietii mele se numeste INOCENTA. Adolescenta pusa pe invatat, uneori pedepsita de parinti sa nu mearga la petreceri de teen-ageri, mare iubitoare de ciocolata si de peisajele de la casa ei de la tara. Partea asta se numeste TREZIREA. Studenta curioasa si energica care descoperea alta lume departe de casa, de familie si incearca deja sa se descurce singura. Partea asta se numeste REALITATE.



O lume plina de copii, placerea de a munci langa cei mici, infaptuirea unor planuri mari pe plan profesional. Partea asta se numeste MATURITATE. Primul fior al dragostei negandite, primele decizii si sarcini familiale, sperante desarte. Partea asta se numeste RESPONSABILITATE.



Un nou inceput, aceeasi persoana, insa diferita, un non sens inexplicabil, insa existent in viata mea mai mereu, un suflet in sfarsit indragostit cu adevarat si caruia i se indeplinesc visele mici si simple. Partea asta care imi place cel mai mult are titlul de: VIATA sau FERICIRE. Nu m-am hotarat cum sa o numesc caci i se potrivesc ambele denumiri.



Ultima parte, pentru ca a mai ramas doar una, se va numi IMPLINIRE. Viata este scurta cuprinde multe capitole, insa depinde de noi sa vedem durata fiecaruia. Am multe dorinte ca noi toti, insa pot sa strang mai multe intr-una singura: sa-mi petrec aceasta zi frumoasa alaturi de cei dragi, gandindu-ma la ce e mai bine, cu sperante mari si multa dragoste.



Va pup, aceeasi Andreea-Hellene