sâmbătă, 24 septembrie 2011

Poze din Ungaria, pe Tisa (episodul 2)















































































O natura unica, primitoare, plina de dragoste neconditionata......


Noi, niste suflete indragostite, mereu puse pe noi descoperiri si alte aventuri, dornici de a afla definitia inovatiei si supravietuirii in libertate.

Va pup, Andreea.

miercuri, 7 septembrie 2011

Daca doriti sa revedeti....M-tii Retezat (poze din episodul 1)






























































































































Nu e nimic mai frumos decat sa incerci sa prinzi o raza de soare nu? Sau sa asculti linistea fosnitului frunzelor? Ai reusit vreodata?



Daca vrei sa simti minunea naturii, sa asculti cum respira fiecare copac cand priveste stelele, nu rata o plimbare prin M-tii Retezat!


Pozele sunt realizate de mine personal in luna august 2011!

marți, 6 septembrie 2011

O zi perfecta aproape de cer (episodul 2)

Astazi revin la povestile mele despre natura, eterna si neobosita natura care ne primeste mereu sa o exploram si sa o alintam neconditionat. V-ati intrebat vreodata de ce fluturii aleg sa traiasca in mijlocul naturii, de ce broscutele aleg sa sara pe malul apei, de ce copacii iau forme nedeslusite doar in centrul padurii , si nu se intampla astea in orasul mare si zgomotos, cu atata confort uman si civilizatie?! Pentru ca noi, oamenii, obosim natura, flora si fauna ei si acestea se retrag unde linistea e acasa la ea, unde nu exista rutina si mizerie.
Am petrecut cateva zile pe raul Tisa din Ungaria: splendoare intr-un colt de Rai, minune pe un taram de vis. Este drept ca, daca ai aproape partenerul perfect si o imaginatie bogata, te lasi purtat de val si nu ai cum sa ratezi intrarea in Paradis,nu? Eu am incercat si mi -a reusit, am zburat pe un nor, am pasit pe langa ingeri si am stat langa castele de ciocolata. E superb, totul este mirific, dulce si ametitor.
Am devenit o iubitoare de pescuit, ador sa stau in tihna baltii sau raurilor si sa prind diversi pesti. Nu vreau sa ii chinui, doar ii privesc, ii mangai si apoi le dau drumul inapoi in apa. Imi place ca ei accepta macar o sedinta foto si chiar stau intinsi, linistiti in lumina blitzului meu. Nu ar trebui sa ii capturam sau sa-i transformam in hrana cotidiana. Sunt niste vietuitoare ale apelor si ne ofera un specacol viu de argint, sclipesc dimineata in lumina soarelui si joaca lor de sub pietre te face sa plutesti si sa uiti de toate problemele, triste din viata ta.
Am petrecut o zi perfecta pe malul Tisei, alaturi de cel pe care il iubesc si fara de care nu as vedea viata asa colorata, vie si interesanta. Dragostea si natura se contopesc asa frumos incat, de multe ori, nu realizezi ca sunt doua chestii diferite.
O sa incarc pe blog si pozele din acest colt superb de natura, insa, daca nu incercati o aventura in mijlocul ei, nu o sa simtiti adevarata licoare de fericire, libertate si parfum.
Va pup si astept o parere, o idee, un comentariu.
A voastra Andreea.

joi, 1 septembrie 2011

LA MULTI ANI mie, blogul e cadoul meu, nu?



V-ati intrebat mereu cine sunt de fapt: Elena, Andreea sau Bobo? Cred ca am reusit in sfarsit sa ma identific: ma cheama Elena, am o anumita varsta care ma face inca tanarasilocuiesc in Ardeal, in locul unde m-am indragostit, unde am invatat ca civilizatia exista, ca oamenii stiu sa se respecte, unde natura este mult mai frumoasa. Chipul, fizicul, nu cred ca conteaza, nu?

Acum trei ani m-am nascut ca sa scriu, sa impartasesc cu voi niste opinii si sa fac un dialog cu cei interesati. Va multumesc tuturor care au poposit nitel aici si mi-au raspuns la intrebari, mi-au dat idei noi si m-au suportat atat timp. Nu vreau sa enumar aici toti prietenii sau dusmanii, insa m-am simtit bine ca mi-ati rasfoit blogul, ca l-ati apreciat si l-ati admirat. Imi place mult sa scriu, sa povestesc intamplari din viata tuturor, sa descriu fapte ce le-am trait singura sau impreuna cu voi, sa cer sfaturi sau pareri diverse. Mi-ar fi placut sa aveti curaj sa -mi comentati mult mai mult, sa-mi dati idei mult mai indraznete, insa ma multumesc cu atat deocamdata. Poate la anul...

O sa continui cu episoadele din plimbarile mele si capitolele din cartea mea, caci drumul este inca lung. Sper sa am si idei bune, nu?

Inca un LA MULTI ANI draga blogule, 3 ani impliniti si la cat mai multi cititori de acum inainte!

Va pupa aceeasi Andreea!

Thanks for everything!