marți, 23 noiembrie 2010

La multi ani Ioana, verisoara mea, familia mea!

Felicitarile, in ziua de azi, nu mai sunt considerate superbe sau necesare datorita existentei tehnicii si calculatorului care au avansat foarte repede. Insa eu cred ca cel mai frumos este sa deschizi o felicitare colorata, sa-ti arunci privirea pe literele jucause si pe culorile vii, pe imaginea comica sau plina de respect de pe prima pagina a felicitarii. Eu acum nu vreau sa va dau definitia felicitarii sau sa va instruiesc in a scrie asa ceva , pentru ca trecerea timpului si modernitatea aparatelor din jurul nostru mi-au luat-o inainte. Doar vreau sa transcriu aici o astfel de felicitare cu ajutorului computerului performant al erei noastre si sa-i urez verisoarei mele, celei mai bune prietene ale mele LA MULTI ANI! si stiu ca va avea multi ani fericiti alaturi de cine vrea ea si cum vrea ea. Daca este cineva pe acest pamant care merita un strop de fericire si liniste sunt parintii mei si verisoara mea, Ioana. Ei au rabdare sa ma suporte, sa ma inteleaga si cel mai bine sa ma asculte. Este cea mai grea meserie : PRIETENIA si cred ca ei au trecut testul acesta din prima zi in care i-am cunoscut. In afara de aceste urari de bine, as putea sa-i doresc sa ramana aceeasi persoana calda si draguta, buna si intelegatoare ca pana acum, desi uneori se cam enerveaza cu mine. Ii cer scuze daca am suparat-o si nu e niciodata prea tarziu sa spuneti asta apropiatilor. Maine este alta zi... Sper sa nu uite momentele din copilaria noastra, vor fi cele mai vii in inima mea si pe care nu mi le va lua nimeni , oriunde vom fi in viitor. Nu am cadouri impresionante sa-i ofer, desi ar merita, insa cred ca un gand bun si un zambet, o gluma spusa la telefon sau un sfat aruncat cateodata, este uneori deajuns. SA NE TRAIESTI INCA DE 2 ori varsta pe care ai facut-o acum, pentru ca apoi vin ridurile. Cred ca ajung 90 de ani, nu?
Va pup, Andreea.

duminică, 21 noiembrie 2010

Cum poti trece pe malul celalalt ?

Buna din nou! Ne intrebam mereu de ce exista cuvantul soarta in viata fiecaruia? Eu cred ca e o legatura invizibila intre soarta, destin si vointa noastra de a face ceva zilnic. De exemplu incercam sa definim anumite cuvinte existente in viata noastra. Incercam sa uitam anumite fapte de zi cu zi, care ni s-au intamplat sau care ne-au facut sa suferim. E scris acolo undeva in praful de stele sau in umbrele norilor de ce si cum ar trebui sa facem anumite lucruri. Doar ca, noi in graba cotidiana, uitam sa citim sau sa ne oprim putin sa cugetam. Cand ne este greu, putem privi inapoi doar la ceea ce a fost frumos. Daca suferim si asa, putem sa ne uitam iar in spate la ceea ce a fost urat si asa vom trece mai usor pe malul celalalt. Simt ca exista aceasta roata, aceasta viata este ciclica si ni se vor intoarce spitele si de pe partea curata a rotii. Doar trebuie sa asteptam , sa speram si sa ne adunam puterile ca sa continuam, desi pe jos este inca noroi... Sufletul va ramane curat si va astepta momentul de glorie, ranit, istovit si epuizat. Apoi, prea tarziu fiind va sufla cu nadejde ceva, va sopti ... Va incepe sa retraiasca din nou, sa deschida ochii spre vise. Suferintele trecute vor sterge multe amintiri frumoase si durerea va reveni, insa pe partea cealalta. Pentru ca noi vom fi vindecati pe jumatate. Va trebui sa stim sa ajutam si pe ceilalti sa se vindece... sa uite ca doare si sa poata sa-si continue drumul.
Va pup, Andreea.

vineri, 5 noiembrie 2010

Gradinita Ducky-Duck - Ploiesti

Buna tuturor! As putea sa va intreb: va mai doriti sa fiti copii? Eu as vrea sa mai merg la gradi, sa ma joc cu papusile sau sa alerg prin curte fara nicio grija. Voi? V-ati pus intrebarea ce culoare are soarele, de ce merele sunt rotunde sau de ce numai mama coace cea mai buna prajitura? Daca ascultati un copil si incercati sa ii intelegeti raspunsurile, ati vedea altfel lumea. Gradinita Ducky Duck e super, e o intoarcere calda in timp, e nostalgia amintirilor noastre, a adultilor, a celor nelinistiti, e un popas unde avem timp sa ne adunam gandurile si sa ne revedem copilaria. Un colt de rai infantil, unde pana si ursuletul de plus zambeste, toti primim acceasi masuta si aceeasi carticica de colorat. Ati vrea sa vizitati acest loc?
Va pup, Andreea