duminică, 21 februarie 2010

De la inceput...

O poti lua de la inceput in fiecare zi. Conditia este sa stii care este inceputul. Ca finalul il vei gasi sigur. Poti face totul cu ajutor, adica mai simplu, sau fara ajutor, adica mai greoi. Important este ca esti prezent peste tot, alaturi de cei dragi si stii sa simti ca-i iubesti orice ar face ei, bun sau rau. Nu ai "daca" in aceasta problema. Nu exista "parca" pe aceasta tema. Insa esti trist cand vezi ca nu ai fost macar inteleasa daramite mangaiata, consolata...Poti sa privesti in ochi un om si sa taci, ceea ce doare, il doare greseala lui sau reflexia greselii lui in tine. Poti lasa ochii in jos si sa recunosti ca e o eroare din partea ta, ceea ce doare din nou.Orice ai face, lovesti in omul de langa tine si cand nu sunt doi, unul nu poate trage ...De aceea trebuie sa traiesti clipa, sa incerci imposibilul, sa rostesti enigmele, sa gusti noutatea, sa fii tu in fiecare zi, alt tu in fiecare moment si totusi acelasi tu de maine. Nu rata viata, nu face sa treaca pe langa tine secunda, trairea asta e a ta, atinge-o! Iti formezi astfel existenta unica, eu-l personal nu o sa sufere, o sa fii inteles in neant. Esti TU si poti striga fara jena: te iubesc! Si nu te opri aici, drumul e lung si totusi scurt...

vineri, 12 februarie 2010

O zi obisnuita

Cei doi erau firi diferite: Andreeas, energic, dornic să descopere întotdeauna noutatea şi Iannis, mai calm şi mai gânditor şi răbdădor. Ţelul lor era să ajungă mai bine decât părinţii lor, Andreeas dorea să devină actor şi Iannis sculptor. Deşi nu ştiau mare lucru despre aceste meserii, visau si asta nu era o greşeală. Drumul pe care trebuiau sa o apuce era foarte lung şi nu avea multe căi de acces. Aveau o singură soluţie să iasă din vizuina lor de zi cu zi şi să înfrunte prezentul dur. În ziua aceea hotărâseră să-şi facă bagajul şi să plece spre oraş, să facă cunoştinţă cu viaţa. De fapt să ia viaţa în piept, cum se zice în popor.Încă o privire spre pădurea care le oferise atâtea amintiri, în care nu puteau uita umbra copacilor şi fuga animalelor pe care le urmăreau dimineaţa pe răcoare. Însă pasul trebuia acum făcut. Soarele apusese, era momentul.Cu inima stransa si-au luat la revedere de la parinti si au pornit... spre neant...spre o lume necunoscuta inca.