miercuri, 2 septembrie 2009

Capitolul V

V.

E perfect adevarat ca cei care se iubesc au limbajul lor specific,fiecare gest le poate trada un sentiment sau o dovada a iubirii,un zambet de-al lor nu e doar al bucuriei,o lacrima nu e doar a suferintei.Noaptea le este cel mai bun sfatuitor si linistea ei isi pierde puterea pe pielea lor.
« Asa s-a intamplat si cu Andreea.O noapte care a valorat cat zece.O noapte in care s-a daruit si s-a primit mult din partea a doua persoane in aceeasi masura.”Noaptea Rosie” a numit-o ea.De ce ?Totul a fost rosu ;piesa se juca pe Covorul Rosu,si nu ca ar fi pasit o vedeta,dar doar pentru ca iubirea ei se transforma acum din dragoste pura in stralucire Rosie.Stefan i-a oferit clipa de neuitat pe care ea o astepta de mult,momentul in care sa se simta a lui din nou.
Totul a fost regizat de la inceput si foarte bine.Cortina nu a coborat,spectatorii nu au existat,dar totusi a fost piesa lor,in care regizorul era destinul,iar Rosul persista peste tot.Petale de trandafir rosu erau asezate pe jos ;in camera,care era scena principala,mirosea a busuioc.Patul era construit doar din servetele rosii de toate marimile,iar perdelele de la fereastra unica lasau sa patrunda doar doua raze de soare.Langa pat se gaseau o farfurie cu portocale rosii,o lumanare rosie si o bricheta transparenta.Asa a vazut El noaptea lor.Andreea a intrat timida in camera legata la ochi cu o esarfa rosie si intr-o rochie transparenta.Meritase sa astepte si sa riste atat ;nu regreta nimic.Nu ar fi pierdut momentul acesta pentru nimic in lume.Iubirea iarasi isi stingea poftele si privea spectacolul din culise.
. . Iubirea e ceva magic,este ca o cutie cu bomboane de ciocolata :e dulce,dar in acelasi timp,nu stii ce fel de bomboane sunt pana nu deschizi cutia.Andreea s-a lasat purtata de dragoste,caci pana nu gusti din sentimentul acesta,nu te simti femeie.A fost a lui din nou :parca Stefan a iubit-o cum nu o facuse pana atunci.Era ca o zeita,trupul ii tremura inca de cand a intrat in camera.Mainile lui Stefan explorau fiecare particica a corpului ei,buzele lor se regaseau mereu in aceeasi uniune salbatica si pasionala.Sarutul lui era ca un foc pe suprafata inca timida a corpului Andreei,ea nu simtea decat ca cerul si stelele le erau martori iubirii lor.Moliciunea parului ei auriu il facea sa tresare prin fiecare por al trupului sau.Albastrul valurilor se confunda cu ochii indragostiti ai fetei.Respiratia agitata si transpiratia pielii nu ii impiedica sa refuze chemarea iubirii.Totul se intampla asa de frumos incat parea sa fie prima data,chiar si acum dupa atati ani.Devenisera un singur OM.S-a auzit un singur strigat innabusit si fara putere,plin de placere : « Andreea mea ».A fost zborul lor in neant,pe un taram neexplorat de multi.
Andreea a avut de ales intre un sarut intunecat si o promisiune de atingere si mangaiere.A ales daruirea deplina.Ei doi se simteau ca intr-un glob de cristal,priveau prin sticla ce se intampla afara si nu ii interesa nimic acum.Doar luna si soarele le purtau amprenta dragostei lor spre linia orizontului.Este vorba de o imagine ireala pe care v-as ruga sa o percepeti exact asa cum este construita aici.Ar trebui sa traiti macar un sentiment geaman cu al Andreei si al lui Stefan si veti stii ca acesta este eseul vostru. »
Asta daca nu aparea Tiberiu ...

11 comentarii:

aceeasi Andreea spunea...

Povestea de dragoste continua ,nu pierdeti finalul ....

aceeasi Andreea spunea...

Acest capitol i-l dedic Monicai!Sa aiba parte de aceeasi poveste de dragoste frumoasa ca a celor doi !

Anonim spunea...

Are si final? Se termina povestea de dragoste? Vad asa finalul: ea se sinucide si el devine un curvar! Frumos final! Nu? Astept ecranizarea pe Acasa!!!

Camy spunea...

Pentru Anonim,
De ce vrei sa strici un capitol foarte frumos din aceasta poveste?
Chiar nu te atinge? Esti incapabil sa iubesti? iti doresc sa gasesti iubirea care-ti va pune lacat la gura si la gandurile de genul celor scrise de tine.
Destul de siropoasa povestea, dar interesanta.

Anonim spunea...

Sunt aberatiile unei minti bolnave in povestea asta! O femei maritata n-ar trebui sa scrie asa despre alt barbat!!

aceeasi Andreea spunea...

Va mai spun o data: asta e o poveste inceputa cum se spune in capitolul I in 2003.Cititi bine toate capitolele sau daca nu vreti ,nu mai comentati aiurea!Eu nu sunt maritata decat de doi ani.Ce legatura are cu asta? E un roman,nu e in totalitate viata persoanei mele.
Pe de alta parte, in viata omului se pot intampla multe inainte de casatorie,nu?
Sau urmariti finalul,sunt parti care coincid cu viata mea si apare si sotul meu PE CARE IL IUBESC ENORM !
Eu cred ca ar trebui sa cititi carti ,sa stiti limita intre ireal si realitate,sa stiti macar sa deschideti o carte si sa o intelegeti! Nu mai pierdeti vremea pe aici!
Continuati un conflict ,fundati multe lucruri ,prelungiti ceva care nu isi are locul aici.Nu vedeti ca se scrie despre altceva?

aceeasi Andreea spunea...

Confundati multe lucruri ,scuze de greseala!

aceeasi Andreea spunea...

Mersi Camy pentru comentariu!Sper sa mai scrii!

Anonim spunea...

mai "Anonim" te comporti de parca ai fi gelos. Ce legatura are povestea Andreei cu faptul ca e maritata dar probabil tu esti cel cu "mintea bolnava" si iti imaginezi cine stie ce... oricum probabil esti singur(cine te_ar suporta!?)incearca sa nu te sinucizi...ok?

Alexa spunea...

scrie ce vrea, despre cine vrea. Este blog-ul ei si ceea ce scrie reprezinta o modalitate, o cale de exprimare. Si unde mai pui ca e un text foarte frumos si sensibil. Felicitari, Andreea!

acceasi Andreea spunea...

Multumesc mult Alexa si imi pare bine ca-mi vizitezi blogul! Sa mai imi povestesti ce mai face Cris? Te pup!