luni, 31 august 2009

Capitolul III si poate chiar mai mult

Si de ce credeti ca Andreea se simtea asa singura fara el?Pentru ca avusese parte de oamani rai in viata ,prieteni falsi !Va redau un episod pentru ca acesta este bloggul meu si pot scrie orice.Astept parerile voastre !" "Auzi ,fetito ,tu n-ai fost batuta !Esti dusa rau ,cretino!Sa te vad la balamuc ,stricato!Sa-ti ia foc parul in garla!Panarama ce esti!"Ce ati crede despre acest mesaj ?Anonim nu anonima !Va spun eu ,e de la un prieten,cica prieten !Ati zice ca am omorat pe cineva ca sa -mi scrie asa ceva ,nu ?Ei bine ,nu!D-zeu i-a luat mintile ,ar zice altii !Sa incepem cu povestea de la inceput!Asa zisii prieteni ,care doreste se recunoaste ici ,erau buni doar cand era vorba de miere,plimbari sau iesiri in lume.Cand dai de greutati ,iti fac doar belele ,mai rau ,se dau in laturi si fug ca iepurasii!Tin minte o cearta o data la munte: prietenii cand au auzit ,au fugit .Nu au putut sa stea pe loc sa dea un sfat ,sa faca ce trebuia sa faca un adevarat prieten .Am cunoscut si prieteni adevarati ,care au stiut sa demonstreze ca sunt capabili de acest denumire .Sau alta situatie ,ca sa bagi raca intre alti oameni ,trimiti mailuri ,mesaje ca sa- i faci sa se certe si apoi justifici :nu e nimic ,nu e vina ta ,ca nu ai facut nimic rau.Credeam ca stiu sa joc teatru ,insa recunosc ca lasitatea si falsitatea unora m-au intrecut.Erau prietene bune ,cand a avut nevoie de Andreea ,a fost bine ,daca s-a ternminat totul ,nici nu a mai recunoscut cum spunea ea:el mi -e indiferent acum ,cum a putut sa fie cu alta ,sa ii faca masaj lu aia ,sa uite ca l-am iubit ? > Ea zicea ca e libera sa se uite la alti barbati, sa se imbrace cum vrea. Andreea a sfatuit-o sa-l sune,sa -i ceara o explicatie.Acum uitarea a pus stapanire peste tot!Cand nu vrei ceva ,nu faci!Si nici nu intelegi explicatiile si crezi ca numai tu ai dreptate ! Dar orice ai face ,nu cred ca trebuie sa vorbesti urat de o persoana ,care nu ti-a vorbit urat pana atunci.Nu e bine sa judeci oamenii ca sunt mai urati decat tine ,ca au par mai mult pe fata ,ca sunt mai naivi decat tine .Cred ca pedeapsa vine mai tarziu.D -zeu e sus si judeca el!Si niciodata nu am ascultat ce imi spuneau ceilalti:astia nu sunt prieteni, Andreea ,care vin si-ti comanda tie cum vor ei,care nu stiu sa dea un sfat ,carora le e frica sa ia drumul vietii,care-ti vorbesc urat si pe care tu ii servesti neconditionat .Si se ascund in spatele cuvintelor urate pentru ca nu stiu sa dezbata o problema mai grea.Ar trebui sa caute in dictionar definitia prieteniei si s-ar lamuri.Eram invatata minte de la o alta prietena care m-a dezamagit mai demult ,dar apoi si-a cerut scuze si a recunoscut ca am avut dreptate si ca ea gresise .Dar acum nu o sa mai am incredere in nimeni pentru ca tot eu o patesc doar pt ca vreau sa ajut .Si cand te gandeai ca vroiam sa plec in strainatate in concediu ,sa -i plimb pe gratis pe prietenii mei.D-zeu m-a oprit la fix.Nu inteleg si nu voi intelege niciodata de ce un om se poate schimba asa de repede si mult in rau si sa ajunga sa injure ca tiganii fara ca lui sa i se atribuie cuvinte urate.Mai ales ca te bucuri pentru el si ii scrii ceva frumos !O singura explicatie am >pentru ca nu are cum sa discute normal ,nu stie sa vorbeasca in limite ,recurge la asa ceva ." Voi ce parere aveti ?

sâmbătă, 15 august 2009

Capitolul II

II.

Si poate ca toate au in scop in viata.Tot raul spre bine,nu ?Daca nu ai intalnit iubirea adevarata,o simti de la o posta.Cum poti simti iubirea ?Asta da intrebare.Nu numai ca o simti,dar daca iubesti,nu stii cum e sa plangi sau sa fii trist,pentru ca tu crezi ca ai tot universul la picioare,ca totul e in roz,ca ziua are 25 de ore.O spun din proprie experienta.Am intalnit un OM, « printul acela din poveste»,care are tot ce-ti doresti,cu care poti atinge cerul si cu care poti zbura.De cate ori ma gandesc cat de bun si afectuos este,imi vine sa plang !Nu pot zice ca nu are defecte,dar cred ca are mult mai multe calitati si prin asta creste in ochii mei.Oriunde as fi,simt ca ma iubeste,simt ca ma apara si nu ma uita.Si felul lui de a ierta aproape orice,de a imi acorda atentia cuvenita,il face si mai frumos,si mai bland in ochii mei.
Uneori ma gandesc ca am fost norocoasa ca m-am nascut cu sansa asta,de a-l cunoaste,chiar daca nu pot ramane cu el.Am invatat sa fiu om,sa iert,sa iubesc fara nici o conditie si sa zambesc mereu.Dar de ce eu ?Meritam oare o astfel de onoare ?Poate ca nu sunt chiar asa de rea,nu?Dar cum va inchipuiti ca intr-o inima de om poate intra atata dragoste,bunatate si daruire ?
As incerca sa va raspund la intrebarile astea printr-o poveste,sau as putea lasa la latitudinea ta,Doamne !Prima varianta .


« Andreea era fata unor renumiti doctori din capitala.Era rasfatata si iubita de toti pentru ca era singura la parinti.Acestia erau foarte ocupati cu cariera lor si nu acordau niciodata importanta starii sufletesti a fetei lor sau intrebarilor puse de ea,la suprafata puerile,dar totusi importante pentru varsta de 19 ani.Prietenii ei incercau tot felul de lucruri noi si ea ar fi vrut sa stie daca sunt bune sau nu.Ramaneau intrebari fara raspuns la ea in cap si din cauza asta se hotari sa fie ea insasi propriul judecator.Dar cu fiorii dragostei nu te joci !Trebuia sa faca ce simtea ca e bine.A pus ochii pe EL,un om simplu,dar calculat si cu bun simt.S-a indragostit ,dar de multe ori,iubirii nu i se raspunde la fel !
Pentru El,Stefan,Andreea era o noua cunostinta.Pana acum vi se pare o poveste normala ca toate celelate,nu ?S-au iubit platonic. Anii au trecut si s-au cam rarit intalnirile,pentru ca era distanta la mijloc,Stefan nefiind din aceeasi localitate cu Andreea.Acum si aici intervine destinul in adevaratul sens al cuvantului.Acesta nu vrea sa-i desparta pe cei doi,asa ca ii aduce fata in fata,in acelasi oras.Atunci iubirea si-a facut meandrele,s-a jucat cu ei,i-a urcat pe culmile fericirii,i-a coborat la fel de repede,fara sa le spuna ca nu e bine.Granitele lumii in care traiau au disparut,dragostea a trasat alte linii imaginare si le-a pus cate un zambet la amandoi pe buze.Au ras impreuna cativa ani buni,in care greutatile li s-au parut usoare,pentru ca erau impreuna,doar ei doi .
Dar dracusorul si-a bagat coada ca de obicei si le-a stricat rostul intr-o seara de vara.Mama Andreei nu era de acord cu aceasta iubire si a pus-o sa aleaga intre familie si El.Acum spuneti si voi,poti alege intre dragostea,care te-a facut sa zambesti de atatea ori pana acum si familie,care te-a ajutat mereu ?E ca si cum ai spune ca marul nu ar avea jumatati egale !Grea alegere pentru Andreea!Atunci vulnerabilitatea umana si-a spus cuvantul.Andreea s-a aruncat in bratele altui baiat,Tiberiu,fara sa judece ce se va alege de celelalte lucruri sau fiinte din viata ei !Suferinta a gasit un teren bun sa poposeasca aici si a inceput calvarul !Totul era inecat in lacrimi si durere,raul era facut,nimic nu putea fi salvat !Dar inca o data destinul s-a facut simtit.Stefan i-a intins o mana de ajutor Andreei.Ea a prins-o ,dar doar de un deget firav.Nu putea sa recunoasca,dar cu Stefan se simtea ea bine,se simtea femeie si OM.Era vorba de o lupta intre dragoste si acel dracusor din acelasi razboi al Vietii.Andreea a ales pentru un moment aceeasi cale,calea buna pe care trebuia sa o urmeze de mult :calea fericirii ei ,nu a altora.De ce altii nu se gandesc decat la ei ?De ce Andreea trebuia sa se gandeasca la altii ?Intrebari fara raspuns pentru ea.
De fapt,vorbim de aceeasi lege a firii umane,in care,orice s-ar intampla,femeia care a spus un DA clar dragostei,nu mai poate sa uite ca a trait intens acel tremurat al primei iubiri pure,sincere,acel suspin dulce-amarui al unei dureri normale ca s-a daruit unui barbat,ca trupul ei poarta parfumul sarutarilor unei fiinte de sex opus.Orice s-ar intampla in viata ei,mintea ii va sta la aceste momente.Pentru Andreea,Tiberiu a fost noutatea,pe care femeia o cauta in momentele de monotonie,vulnerabilitate si suferinta din alte motive.A vrut sa incerce un lucru,pe care de fapt,mama ei i l-a impus,aceasta dorind ca fiica ei sa fie o copie a ei.Poate ca esecurile parintilor sunt cel mai putin dorite de ei pentru copiii lor !Asta in cazul in care am incerca o explicatie a lucrurilor pe care mama Andreei le facea si aveau ca rezultat nefericirea si suferinta innabusita a fetei ei.
Andreea si Stefan isi promisesera o vacanta de vis mai de mult,dar sperantele ca aceasta sa se implineasca erau din ce in ce mai mici.Acum destinul a reintrat in joc ajutat de Cupidon.Parca vroia ca in vara asta sa se regaseasca amandoi dupa multele emotii prin care trecusera singuri sau impreuna.A riscat totul,n-a mai ascultat de nimeni si a fugit cu El.Nu conta destinatia,Andreea vroia sa aiba un moment de respiro departe de tot,toti,sa se regaseasca sau sa regaseasca ceva pierdut de fetita din ea.Frica a jucat si ea un rol aici,dar nu prea a avut putere si a cedat,lasand loc Iubirii,care avusese pana acum rolul principal in poveste si vroia sa si-l mentina pana la sfarsit.Andreei i se facuse teama ca putea sa fie descoperita,stia ca minciuna face cele mai dure victime si mai ales celor dragi.Dar simtea ca nu o sa regrete si ca facea ce trebuie.Daca n-ar fi facut,atunci puzzel-ul din jocul ei ar fi ramas necompletat.Mai bine totul intr-o clipa minunata ,decat putin intr- o eternitate plictisitoare !
A plecat la mare cu el,in vacanta.Micul lor secret nu trebuia sa fie descoperit de nimeni.A intrat cu pasi timizi in micul paradis construit de Stefan pentru Ea,iubita lui.El ii promisese ca o sa fie printesa pentru trei zile,dar deja incepea sa se simta regina.S-a nascut a doua oara ca femeie si mai ales ca OM.Dar cel mai trist totusi era ca,desi era o iubire asa de mare,pe atat de mare era si suferinta uneori.Si inima omului nu poate sa reziste in acelasi timp la fericire si la nefericire.Clacheaza.Traia cu impresia ca,in ciuda faptului ca era o poveste de vis,un basm,ceva unic,totul tine trei zile.Asa a fost.Acum trebuia sa se intoarca la problemele ei,la cotidian si la realitatea dura din capitala.Dragostea aceasta,trairile profunde din viata ei o innobilau,dar degeaba,daca inimile celorlalti ramaneau la fel,de piatra,la auzul povestii ei .Nu vroia decat un alt DA.»

marți, 11 august 2009

Special pentru fanii mei

Si pentru ca toti prietenii mei vroiau sa citeasca povestea vietii mele stransa intr-o carticica de amor ,vreau sa le fac placerea tuturor si mai ales celor care comenteaza mereu articolele mele .Multumesc mult,Paul,Oachi,Biba,me si toti ceilalti anonimi.

Si de azi incep sa public carticica si vreau sa mi spuneti parerea voastra sincera pentru fiecare articol.Nu sunt in totalitate personajul din carte insa am multe puncte comune cu aceea eroina si poate voi o sa le ghiciti ,daca ma cunoasteti cat de cat .(la un an dupa lansarea blogului ). Astept opinii !A voastra Andreea .



IUBIREA,O TRAUMA SAU UN VIS ?






Dedic acest eseu prietenilor mei adevarati
24.august.2003




I. PRIMII 5 PASI …

As putea spune ca dragostea nu e cum vrem noi.E ceva mistic,ceva nedefinit.Iubesc pe cineva,la care nu voi ajunge niciodata,un vis frumos pe care nu cred ca il voi avea.Pesemne faptul ca am atatea pacate,ma face sa ma intreb daca o sa fiu pedepsita mereu.Stiam ca o data o sa sufar pentru ca am mintit atat.Dar nu credeam ca va fi pentru lucrul asta care ma raneste atat de mult!Uit sa zambesc,uit sa plang,uit sa fiu eu.Doar ajungand cineva in viata,voi incerca sa demonstrez ceva atat mie cat si celorlalti.Dar doare foarte tare cand ma gandesc ca nu voi fi fericita asa cum vreau!Uneori sunt confuza,nu mai stiu pe cine iubesc,daca iubesc pe cineva intr-adevar sau nu sau daca cunosc ce e aia dragoste.El e ca un print,ca un Fat Frumos al oricarei fete,dar eu raman doar o umbra,voi fi ceva pe care el nu-l va iubi niciodata.Nu ma voi transforma in printesa ca in basme si nici nu voi fi salvata in ultimul moment.Voi privi povestea ca orice spectator,din sala.
Cel mai mult imi doresc sa joc in propriul meu film,care sa descrie viata mea asa cum a fost ea,simpla,plina de minciuna,cu bucurii,dar si cu lacrimi. »….UN OM…. ».Capitolul « Dragoste » sa aiba cea mai mare lungime.De ce m-am incurcat eu cu aceasta problema?Dar ce m-a facut sa scriu aceste randuri?EL-o mana de om,care stie sa traiasca,sa rada,sa ajute pe cineva si sa spere.
As vrea sa cred ca sunt altfel decat ceilalti,ca am ceva aparte,dar sunt un om normal,un simplu roman,care asteapta ca maine sa fie mai bine decat azi,ca norocul sa-i surada si lui.Tu cum gandesti despre noi,Doamne?Ne privesti urat de acolo de sus sau ne intelegi necazurile umane?Stii ce e aia dragoste?Cred ca cel mai bine.Stii sa iubesti,plangand si sa plangi iubind!Daca ai fi aici cu mine,ce m-ai sfatui?Sa sper la acea sansa,una la o mie,sau sa uit ca EL exista?Sa-mi mai fac iluzii ca pana acum,sa continui sa treaca anii ca pana acum?Timpul vindeca ranile si schimba oamenii,dar oare merita?
As putea afirma ca dragostea secolelor trecute era mult mai colorata.I se acorda mai multa atentie de catre parteneri.As fi vrut sa traiesc atunci si sa fiu o contesa pentru care s-ar fi duelat cavalerii.Dar traiesc in 2003 si trebuie sa ma raportez la vremurile cotidiene.Sa stiu sa sufar si sa stiu daca merita acel cineva sa sufar dupa el!Il iubesc!De ce nu poate sa ma iubeasca si el la fel ?De ce nu pot sa-l uit…. ?


EL…un om, un necunoscut,dar cu un nume devine altcineva.Ma face curioasa sa aflu cine e,cum gandeste,daca e romantic sau nu.Dar stiu ca,daca aflu lucrurile astea,o sa sufar !!Mai bine las imaginatia mea sa lucreze si ma afund intr-un vis frumos din care nu ma mai trezesc.Mi-l inchipui pe printul meu cu ochi albastri si foarte sensibil ca ma saruta si ca traim ca in basme fericiti.Dar totul e insa un vis,printul meu a disparut si iar am ramas singura,incercand sa scriu un nou capitol din viata mea.

Sunt in viata unele momente pe care le doresti doar pentru tine,dar care sunt intrerupte de lacrimi sau prelungite de zambete.

As putea crede ca singura in lumea mea e cel mai bine sa fiu,sa visez cand vreau,sa iubesc pe cine vreau,sa plang cum vreau si as putea continua aceasta enumerare pana la infinit.

vineri, 7 august 2009

Gustul amar al dezamagirilor



Buna prieteni!Nu as mai fi vrut sa va scriu ceva trist dar daca eu de asta am parte in viata nu am de ales,nu?De mult ,acum cateva luni eram toti intr-o oarecare masura fericiti ,linistiti ,calmi si cu vise inca frumoase .Eram o echipa.Ne plimbam ,radeam ,ne intalneam si petreceam .Mi -aduc aminte de ziua cand am fost toti la Salina .Care toti ?NOI.Nu conteaza cine .Ne plimbam si cunosteam locuri noi .Cu rele ,cu bune ,eram NOI.
Excursiile la Brasov ma lasa fara cuvinte .Era totul minunat !
Mi-amintesc din nou ,cum asteptam ziua de nastere a fiecaruia si cumparam mici cadouri ,apoi ieseam in oras la o pizza .Nu e mare lucru,ar spune altii ,insa eram NOI .
Revelionul a fost superb .Am plecat in Bulgaria,la mare ,jucam remy ,ne plimbam pe faleza si am dansat toata noaptea .Tot NOI ,cei patru . De ce va scriu acum despre asta ?De ce va plictisesc cu astea acum? Pentru ca NOI nu mai exista . Suntem FIECARE acum ,ascunsi ,misteriosi ,mincinosi si tulburi ,indecisi si dezamagiti .
As spune impietriti de durere ,cum i-ar place lu iubi al meu ! Ce pot eu sa fac ?Nimic !Doar sa va relatez toate astea ca sa invatati ceva din ele si sa nu patiti la fel .Sa nu credeti in cineva mult de tot ,sa nu bagati mana in foc pentru nimeni ,sa nu visati prea mult ,sa sperati ca ce e frumos dureaza ,ca o sa va inselati amarnic .
Tot ce e frumos e scurt si o sa va lase un gust amar ,o dezamgire mare in suflet ,pe care nu veti putea sterge si o veti pastra langa toate aceste amintiri frumoase . Le va umbri un pic stralucirea ! Si nu va mai fi un NOI ,va fi FIECARE pentru sine ! Pacat ... Or sa apara si regretele ,simt asta ,dar va fi prea tarziu ...

Astept parerile voastre despre dezamagiri suferite de voi si despre regrete tardive ...

A voastra, Andreea !