NEINCREDEREA SAU INSTRAINAREA ?

Azi am pierdut pe cineva drag si asta doare !

Cuvinte care dor ,niciodata nu sunt deajuns pentru a atinge inima unei persoane dezinteresate de tot ce e in jurul ei ,nu? Am incercat sa fiu cum vor altii si totusi sa pastrez o limita a mea ,insa nu am putut .E ca si cum am incercat sa ma lupt cu cineva invizibil .De ce? Ma intreb mereu daca e bine ce fac si cum fac ?Dar de ce ma intreb mereu cu ochii in lacrimi ?Ma lupt cu aceeasi batalie impotriva neincrederii de atata vreme ,am vrut sa fiu si eu cu ei ,sa am prieteni ,sa fiu iubita ,sa fac surprize si sa fiu surprinsa .De ce nu am fost macar inteleasa ?Dar cel mai rau este sentimentul de vinovatie pe care ti- l arunca altii si prin care te simti jignita.Sunt probleme mai mari decat ale mele ,insa vreau ca in seara asta sa o consider pe asta cea mai grava.De ce ?!Va spun imediat !Totul vine de la a pierde un prieten care te -a vorbit pe la spate,in care ma incredeam si pe care il respectam enorm.Nu am cerut nimic in plus ,am gresit enorm ,insa am vrut doar respect ,un joc cu cartile pe fata ,pe care unii nu -l pot juca mereu .Eu sunt invinsul cu regulile lor ... Viata este o cale ferata lunga pe care circula un tren .Dar statiile sunt aleatorii: Norocul ,Neincrederea ,Ghinionul,Tristetea ,Sanatatea Instrainarea ,Iubirea si ultima FERICIREA .Ma intreb de ce nu ajung la ultima statie niciodata ,doar din cauza unora care nu joaca corect sau pentru ca zabovesc prea mult in statia asta :NEINCREDEREA .Desi am tot bagajul facut ,de ce nu pot prinde iar trenul ?Intrebarea saptamanii este : Credeti ca putem singuri depasi NEINCREDEREA altora ?

Regretam a exista sau existam pentru a regreta ?

Buna din nou ! Hai ca la aceasta intrebare va dau cam mult de gandit nu ?Eu nu regret nimic decat copilaria ...Ca nu am trait-o la cote maxime !Ca nu am descoperit leacul impotriva imbatranirii ca sa mai pot alerga vesela pe stadion ,sa pot sa ma cocot rapid in ciresul de la bunica sau sa pot merge desculta prin parc.Acum nu mai pot face nimic din toate astea...Si cel mai frumos era cand completam jurnalul pe sub pat inainte sa ma prinda mama ...V -am dat de gandit,nu ?Astept pareri !Va pup!
Andreea

O noua luna ,o ultima iarna ....

Am revenit azi mai energica ca intotdeauna .Einmal ist keinmal!zice un proverb nemtesc .
Azi propun ceva de reflectat mai profund >TRECUTUL A LASAT O AMPRENTA ADANCA IN PREZENTUL VOSTRU SAU INVERS ?Cum nu se poate ?Ba da !Ia ganditi-va de cate ori nu ati visat cand erati mici sa faceti ce faceti chiar in ziua de azi .Sau de cate ori nu v-ati gandit acum ca era mai bine ce faceati in trecut .Nu -mi pare rau de nimic care s-a petrecut pentru ca l-am trait la cote maxime .Nu -mi place la nebunie nici prezentul ,insa sper ca oricine la un viitor care sa -mi aduca ceva frumos ,o speranta ,un zambet nou...
Astept pareri !
Andreea