Škoda Svätojurský MTB Maratón (2024)
Acum 2 zile
duminică, 13 decembrie 2009
Ce ziceti, e frumos?
De azi voi cere iertare usilor pe care uit sa le deschid, telefoanelor la care nu raspund, viselor uitate intr-un colt de suflet, zambetelor incremenite intr-un rid, bucuriilor incorsetate de teama ca va trebui sa platesc un pret pentru ele, plimbarilor amanate si in special gandului ratacit in capul meu rebel. Asa sunt eu...si cu mine.
sâmbătă, 12 decembrie 2009
Vis de iarna in Hunedoara, la nasii mei
O seara frumoasa de decembrie, ger, oboseala insa dor de duca. Unde? In calatorie....Rapidul de Budapesta, lumini ,cald si fete noi... calatoria te duce intr-un vis. Crezi ca viata se opreste putin in loc si tu ai prioritate sa visezi, sa- ti inchipui noi idei. Un drum lung insa speranta ca voi fi acolo sa ma odihnesc, sa vad alte taramuri imi da putere. Vacanta, Craciun si multa iubire. Eu cu gandurile mele am calatorit rapid spre Hunedoara. Necunoscut, insa multumirea ca am ajuns in tinuturile lui Decebal imi da putere. Aici poti gasi usor cea mai frumoasa definitie a prieteniei si omeniei. La Buni si la Bunu totul este de vis, dulce, cu zahar si multa rabdare ...Cetatea e splendida, insa drumul dificil. Povestim tot felul printre mici partide de somn, parca energia este si mai mare. Linistea orasului iti da pacea sufleteascaa de care avem nevoie toti in acest timp. Va iubesc mult NASII si va multumesc pentru tot, pentru rabdarea si dovada de dragoste pe care mereu mi le impartasiti. Maine va fi o alta zi, la fel de nesigura si incerta, insa pot simti prezentul si unic este insusi minutul. Viata intr-o clipa este ca oul fara coaja: indispensabili....Caut in continuare solutia la problema traiului nostru si nu gasesc decat iubirea. Asta sa fie oare raspunsul?
luni, 30 noiembrie 2009
La multi ani, Andreea !
Tot ce -ti doresti si multe impliniri! O simpla urare, dar din inima si cu ocazia asta va pup pe toti, cei care imi scrieti si nu ma uitati! Va multumesc mult!
Un an plin de iubire...asta e cel mai importnat!
Semnat: o prietena.
Un an plin de iubire...asta e cel mai importnat!
Semnat: o prietena.
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
Orice Început este greu, însă Sfârşitul este imposibil!
ARTICOL DEDICAT SPECIAL BUNICII MELE, ALEXANDRINA COJOCARU- NU TE VOI UITA NICIODATA!
Scuze ca nu mai pot continua deocamdata povestea Andreei, insa momentan nu pot scrie alte ganduri decat acestea de tristete. Am pierdut un om drag mie si doare. Credeam ca aceasta durere trece, insa persista zilnic, mai pregnant, mai accentuat. Unii ar spune ca "Asta e viata", ca e normal ca fiecare sa fim la un moment dat pe drumul fara intoarcere. Eu nu inteleg si nici nu vreau sa inteleg aceasta acceptare a mortii, nu admit sa simt durere mereu cand cineva nu mai e...Stiu ca e egoist daca spun ca eu vreau ca toti cei dragi sa ramana aici cu mine, insa daca ar exista o alta metoda, sa mi-o spuneti. Nu sunt cuvinte de imbarbatare pentru niciun moment de tristete, nu sunt incurajari pentru nicio pierdere, cred ca momentul, acela cand simti un gol imens ar trebui sa ramana asa, pustiu, linistit si tainic. Nimic si nimeni nu ar putea sa te scoata din starea aceea, orice ar spune. Atunci lumea ti se pare altfel, fara culoare si umbra amintitrilor te umple...Intr-un fel esti mai fericit singur in acele clipe in acea cupola a trecutului, cu acele vise proprii, pe acel drum al neintoarcerii ,pe care esti doar un calator pentru 3 zile. Da, 3 zile tine durerea asta acida, apoi totul se transforma intr-o viata amara, goala, cu sarbatori pustii sau onomastici solitare. Asta e viata? Nu. Asta e pedeapsa pe care trebuie sa o induram pentru ca suntem muritori, sa simtim intotdeauna de acum incolo aceasta durere si lipsa infinita a celui drag! Si nu sunt lacrimi deajuns pentru a spune inca un TE IUBESC acelei persoane care a plecat fara sa mai intoarca privirea, fara o imbratisare sau un ramas bun! De acolo din cer, se spune ca te mai indruma pe pamant atat timp cat mai esti chirias aici jos, are grija mai mult de tine si nu te lasa la greu. Insa preferam sa fie aici cu mine, sa mai povestim la o cana de ceai cald, sa mai radem la o chisea de dulceata sau sa mai petrecem la o bucata de tort. Raman ganduri nedestainuite si regrete ca mai puteai face ceva ca sa mai stea cu tine. Doar faptul ca nu se mai chinuie in viata asta anosta si nesigura pe care o traim si ca ai totusi o poza in care poti sa o mai privesti seara inainte de culcare te mai intareste in momentele astea...
Te voi iubi mereu, Buni! Sa te odihnesti in pace! Ai lasat un gol imens, insa iti multumesc ca m-ai lasat sa te iubesc si ca m-ai invatat atatea...
Scuze ca nu mai pot continua deocamdata povestea Andreei, insa momentan nu pot scrie alte ganduri decat acestea de tristete. Am pierdut un om drag mie si doare. Credeam ca aceasta durere trece, insa persista zilnic, mai pregnant, mai accentuat. Unii ar spune ca "Asta e viata", ca e normal ca fiecare sa fim la un moment dat pe drumul fara intoarcere. Eu nu inteleg si nici nu vreau sa inteleg aceasta acceptare a mortii, nu admit sa simt durere mereu cand cineva nu mai e...Stiu ca e egoist daca spun ca eu vreau ca toti cei dragi sa ramana aici cu mine, insa daca ar exista o alta metoda, sa mi-o spuneti. Nu sunt cuvinte de imbarbatare pentru niciun moment de tristete, nu sunt incurajari pentru nicio pierdere, cred ca momentul, acela cand simti un gol imens ar trebui sa ramana asa, pustiu, linistit si tainic. Nimic si nimeni nu ar putea sa te scoata din starea aceea, orice ar spune. Atunci lumea ti se pare altfel, fara culoare si umbra amintitrilor te umple...Intr-un fel esti mai fericit singur in acele clipe in acea cupola a trecutului, cu acele vise proprii, pe acel drum al neintoarcerii ,pe care esti doar un calator pentru 3 zile. Da, 3 zile tine durerea asta acida, apoi totul se transforma intr-o viata amara, goala, cu sarbatori pustii sau onomastici solitare. Asta e viata? Nu. Asta e pedeapsa pe care trebuie sa o induram pentru ca suntem muritori, sa simtim intotdeauna de acum incolo aceasta durere si lipsa infinita a celui drag! Si nu sunt lacrimi deajuns pentru a spune inca un TE IUBESC acelei persoane care a plecat fara sa mai intoarca privirea, fara o imbratisare sau un ramas bun! De acolo din cer, se spune ca te mai indruma pe pamant atat timp cat mai esti chirias aici jos, are grija mai mult de tine si nu te lasa la greu. Insa preferam sa fie aici cu mine, sa mai povestim la o cana de ceai cald, sa mai radem la o chisea de dulceata sau sa mai petrecem la o bucata de tort. Raman ganduri nedestainuite si regrete ca mai puteai face ceva ca sa mai stea cu tine. Doar faptul ca nu se mai chinuie in viata asta anosta si nesigura pe care o traim si ca ai totusi o poza in care poti sa o mai privesti seara inainte de culcare te mai intareste in momentele astea...
Te voi iubi mereu, Buni! Sa te odihnesti in pace! Ai lasat un gol imens, insa iti multumesc ca m-ai lasat sa te iubesc si ca m-ai invatat atatea...
duminică, 1 noiembrie 2009
Multa sanatate Buni!
Va iubesc mult, Buni si stiu ca desi nu puteti citi aici randurile mele, vreau sa ramana scris ca va multumesc pentru ca ati avut grija de bunica Steluta, de mama si de familia mea, inclusiv de mine, ca m-ati sfatuit de bine si ca ne-ati fost mereu aproape. Vreau sa se stie ca fac tot posibilul sa stati cat mai mult cu noi aici pe pamant, ma rog si il implor pe D-zeu sa nu va cheme acum. Mai avem nevoie de dvs! Dar nu depinde de mine niciodata! Stiti doar! Sa-si opreasca putin privirea asupra dvs si sa aiba grija de Buni a mea ,sa va mai dea putere pentru ca meritati mult mai mult! Nu pot judeca pe nimeni ca nu sunt in masura. Uneori sunt prea egoista ca imi doresc sa ramana oamenii buni cu mine aici si nu inteleg de ce trebuie sa plecam sus acolo pe rand si mai ales de ce cei pe care ii iubesc! Din acest motiv scriu si vreau sa cititi si voi, sa luptati pentru viata si impotriva bolilor. Mi se par cele mai crude, care nu intreaba, ci doar actioneaza...si ne ranesc mereu! Va iubesc, Buni! Multa sanatate!
luni, 12 octombrie 2009
La multi ani Hellene!
Buna tuturor! Azi fac o pauza de la romanul meu si vreau sa-i urez lui Hellene La multi ani si multe impliniri pe toate planurile! Viitorul sa-i aduca satisfactii si iubire din partea tuturor, de la prieteni sau rude! Am aflat ca anul acesta nu a uitat-o nimeni si a fost cea mai frumoasa aniversare de pana acum, cu surprize si cadouri! Pupicuri dulci! Si la cat mai multe carti si articole pe blog!
Andreea
Andreea
duminică, 4 octombrie 2009
Bine v-am regasit!
(In amintirea vacantei de la Monte Carlo de anul acesta)
Stiu ca nu am scris demult, dar a trecut timpul fara sa-mi dau seama. Am avut cateva aniversari in familie si nu mi-am dat seama cum a trecut si septembrie! Personajul nostru din carte nu a fost uitat si-si continua povestea de vis...Dar inainte vreau sa-i urez sotului meu inca un La multi ani si sa-i spun ca petrecerea surpriza a fost bestiala! Sper ca ti-a placut,Ciuci!
VI.
Dar inevitabilul s-a produs.Ca in orice poveste,nu existau doar zambete in viata,ci si lacrimi.Trenul vietii te poarta prin diferite statii si pe vreme frumoasa,dar si pe vreme ploioasa.Fericirea,cu cat e mai mare,cu atat e mai scurta !Provocarea iubirii e imensa,dar poti pica si in capcane.
« Eroii nostrii se simteau ca doua suflete pereche,insa a venit iar dracusorul despre care v-am mai povestit.Familia Andreei a intampinat cateva greutati si parintii ei nu s-au mai inteles.
Ea,care nu intelegea de ce i se intamplau toate astea,nu-si dorea decat sa aiba doi parinti fericiti si indragostiti.Cerea prea mult ?Vedea cum prietenii si colegii ei aveau familii unite si nu pricepea de ce,daca nu-ti lipseste nimic de pe masa,poti ajunge sa te desparti de persoana pe care o iubesti,careia i-ai jurat credinta pana la sfarsitul vietii ?!Nu a mai putut suporta si a devenit vulnerabila exact atunci,pe celelalte planuri.S-a speriat la un moment dat si nu a mai stiut ce sa faca.Nu avea pe nimeni cu care sa discute,cui sa-i ceara parerea si a gresit.
Sub clar de luna isi aducea amintea cum,cu cateva zile inainte a trait cel mai frumos vis al vietii ei,a simtit picaturile dragostei si imbratisarile patimase ale iubitului ei.Acum totul era un cosmar.A considerat ca acum trebuia sa-si salveze familia si a trecut pe locul doi chemarea iubirii.Totusi nu se intampla niciodata chiar cum vrem noi,nu ?Parintii ei au divortat,nemaicalculand ca cea mai afectata va fi Andreea.Ea a devenit nervoasa si s-a certat cu Stefan.Mirajul dragostei disparuse parca pentru un moment si ea se simtea pustiita,confuza,prea mica in lumea asta enorma.
Lucrurile au scapat de sub control de tot.Cea mai grea lovitura,la care Andreea nu se astepta,a fost aflarea unei alte vesti :purta in pantece rodul iubirii ei cu Stefan.Un copil….. Se pot spune multe despre asta :si bune si rele.De obicei un copil e ceva frumos,ceva care te face sa infloresti o data cu el.Dar Andreei i s-a facut teama si singura solutie pe care a intrezarit-o in momentul acela a fost sa fuga.Parintii ei nu trebuiau sa stie,Stefan nici atat.Pur si simplu a fugit de acasa in alt oras si nu s-a mai gandit la consecinte.N-a mai vrut sa stie de nimic si de nimeni,incercand sa-si construiasca un univers al ei departe de trecut.Cat despre Stefan,a crezut ca amintirea lui se va estompa odata cu trecerea timpului si o sa si-l scoata din minte,uitand ca poarta mereu cu ea cea mai actuala dovada a iubirii lor :copilul,un OMulet nevinovat,care venea pe lume,langa o mama total derutata si singura.
Intr-adevar timpul a vindecat o mare parte din rani,Andreea a reusit sa-si canalizeze atentia doar asupra copilului,care ii aducea multumiri si multe zambete,chiar inainte de nastere.A fost sa fie un baietel,un « Iliuţă »,cum l-a numit ea.A facut ochi langa o mama parca mai puternica si mai optimista.Andreea s-a simtit atunci pentru a doua oara femeie,a fost cea mai fericita si a plans,dar de fericire.Era sansa ei,data de cel de Sus,de a avea un motiv de a trai de acum incolo.Fara sa fie sotie neaparat .
Si oare Stefan nu a simtit nimic in ziua aceea ?Poate ca da ,poate ca nu !Dar eroul nostru,obosit sa tot o caute pe Andreea,s-a asezat la casa lui,la 5 luni de cand iubita lui a disparut,desi amintirea ei nu-i dadea pace.S-a casatorit cu alta fata,Carla.Speranta lui de o avea pe Andreea murise,parca prea devreme.Stefan a avut o fetita frumoasa si grasunica ca el, Angela a numit -o .Totul parea sa urmeze un drum drept de acum incolo.Oare a fost perceput mesajul iubirii,a fost inteleasa drama acestor tineri,sacrificiul facut de Andreea pentru un ideal ?»
Astept comentarii in special de la prietena mea, Oachi si vechiul si devotatul meu amic, Paul!
VI.
Dar inevitabilul s-a produs.Ca in orice poveste,nu existau doar zambete in viata,ci si lacrimi.Trenul vietii te poarta prin diferite statii si pe vreme frumoasa,dar si pe vreme ploioasa.Fericirea,cu cat e mai mare,cu atat e mai scurta !Provocarea iubirii e imensa,dar poti pica si in capcane.
« Eroii nostrii se simteau ca doua suflete pereche,insa a venit iar dracusorul despre care v-am mai povestit.Familia Andreei a intampinat cateva greutati si parintii ei nu s-au mai inteles.
Ea,care nu intelegea de ce i se intamplau toate astea,nu-si dorea decat sa aiba doi parinti fericiti si indragostiti.Cerea prea mult ?Vedea cum prietenii si colegii ei aveau familii unite si nu pricepea de ce,daca nu-ti lipseste nimic de pe masa,poti ajunge sa te desparti de persoana pe care o iubesti,careia i-ai jurat credinta pana la sfarsitul vietii ?!Nu a mai putut suporta si a devenit vulnerabila exact atunci,pe celelalte planuri.S-a speriat la un moment dat si nu a mai stiut ce sa faca.Nu avea pe nimeni cu care sa discute,cui sa-i ceara parerea si a gresit.
Sub clar de luna isi aducea amintea cum,cu cateva zile inainte a trait cel mai frumos vis al vietii ei,a simtit picaturile dragostei si imbratisarile patimase ale iubitului ei.Acum totul era un cosmar.A considerat ca acum trebuia sa-si salveze familia si a trecut pe locul doi chemarea iubirii.Totusi nu se intampla niciodata chiar cum vrem noi,nu ?Parintii ei au divortat,nemaicalculand ca cea mai afectata va fi Andreea.Ea a devenit nervoasa si s-a certat cu Stefan.Mirajul dragostei disparuse parca pentru un moment si ea se simtea pustiita,confuza,prea mica in lumea asta enorma.
Lucrurile au scapat de sub control de tot.Cea mai grea lovitura,la care Andreea nu se astepta,a fost aflarea unei alte vesti :purta in pantece rodul iubirii ei cu Stefan.Un copil….. Se pot spune multe despre asta :si bune si rele.De obicei un copil e ceva frumos,ceva care te face sa infloresti o data cu el.Dar Andreei i s-a facut teama si singura solutie pe care a intrezarit-o in momentul acela a fost sa fuga.Parintii ei nu trebuiau sa stie,Stefan nici atat.Pur si simplu a fugit de acasa in alt oras si nu s-a mai gandit la consecinte.N-a mai vrut sa stie de nimic si de nimeni,incercand sa-si construiasca un univers al ei departe de trecut.Cat despre Stefan,a crezut ca amintirea lui se va estompa odata cu trecerea timpului si o sa si-l scoata din minte,uitand ca poarta mereu cu ea cea mai actuala dovada a iubirii lor :copilul,un OMulet nevinovat,care venea pe lume,langa o mama total derutata si singura.
Intr-adevar timpul a vindecat o mare parte din rani,Andreea a reusit sa-si canalizeze atentia doar asupra copilului,care ii aducea multumiri si multe zambete,chiar inainte de nastere.A fost sa fie un baietel,un « Iliuţă »,cum l-a numit ea.A facut ochi langa o mama parca mai puternica si mai optimista.Andreea s-a simtit atunci pentru a doua oara femeie,a fost cea mai fericita si a plans,dar de fericire.Era sansa ei,data de cel de Sus,de a avea un motiv de a trai de acum incolo.Fara sa fie sotie neaparat .
Si oare Stefan nu a simtit nimic in ziua aceea ?Poate ca da ,poate ca nu !Dar eroul nostru,obosit sa tot o caute pe Andreea,s-a asezat la casa lui,la 5 luni de cand iubita lui a disparut,desi amintirea ei nu-i dadea pace.S-a casatorit cu alta fata,Carla.Speranta lui de o avea pe Andreea murise,parca prea devreme.Stefan a avut o fetita frumoasa si grasunica ca el, Angela a numit -o .Totul parea sa urmeze un drum drept de acum incolo.Oare a fost perceput mesajul iubirii,a fost inteleasa drama acestor tineri,sacrificiul facut de Andreea pentru un ideal ?»
Astept comentarii in special de la prietena mea, Oachi si vechiul si devotatul meu amic, Paul!
miercuri, 2 septembrie 2009
Capitolul V
V.
E perfect adevarat ca cei care se iubesc au limbajul lor specific,fiecare gest le poate trada un sentiment sau o dovada a iubirii,un zambet de-al lor nu e doar al bucuriei,o lacrima nu e doar a suferintei.Noaptea le este cel mai bun sfatuitor si linistea ei isi pierde puterea pe pielea lor.
« Asa s-a intamplat si cu Andreea.O noapte care a valorat cat zece.O noapte in care s-a daruit si s-a primit mult din partea a doua persoane in aceeasi masura.”Noaptea Rosie” a numit-o ea.De ce ?Totul a fost rosu ;piesa se juca pe Covorul Rosu,si nu ca ar fi pasit o vedeta,dar doar pentru ca iubirea ei se transforma acum din dragoste pura in stralucire Rosie.Stefan i-a oferit clipa de neuitat pe care ea o astepta de mult,momentul in care sa se simta a lui din nou.
Totul a fost regizat de la inceput si foarte bine.Cortina nu a coborat,spectatorii nu au existat,dar totusi a fost piesa lor,in care regizorul era destinul,iar Rosul persista peste tot.Petale de trandafir rosu erau asezate pe jos ;in camera,care era scena principala,mirosea a busuioc.Patul era construit doar din servetele rosii de toate marimile,iar perdelele de la fereastra unica lasau sa patrunda doar doua raze de soare.Langa pat se gaseau o farfurie cu portocale rosii,o lumanare rosie si o bricheta transparenta.Asa a vazut El noaptea lor.Andreea a intrat timida in camera legata la ochi cu o esarfa rosie si intr-o rochie transparenta.Meritase sa astepte si sa riste atat ;nu regreta nimic.Nu ar fi pierdut momentul acesta pentru nimic in lume.Iubirea iarasi isi stingea poftele si privea spectacolul din culise.
. . Iubirea e ceva magic,este ca o cutie cu bomboane de ciocolata :e dulce,dar in acelasi timp,nu stii ce fel de bomboane sunt pana nu deschizi cutia.Andreea s-a lasat purtata de dragoste,caci pana nu gusti din sentimentul acesta,nu te simti femeie.A fost a lui din nou :parca Stefan a iubit-o cum nu o facuse pana atunci.Era ca o zeita,trupul ii tremura inca de cand a intrat in camera.Mainile lui Stefan explorau fiecare particica a corpului ei,buzele lor se regaseau mereu in aceeasi uniune salbatica si pasionala.Sarutul lui era ca un foc pe suprafata inca timida a corpului Andreei,ea nu simtea decat ca cerul si stelele le erau martori iubirii lor.Moliciunea parului ei auriu il facea sa tresare prin fiecare por al trupului sau.Albastrul valurilor se confunda cu ochii indragostiti ai fetei.Respiratia agitata si transpiratia pielii nu ii impiedica sa refuze chemarea iubirii.Totul se intampla asa de frumos incat parea sa fie prima data,chiar si acum dupa atati ani.Devenisera un singur OM.S-a auzit un singur strigat innabusit si fara putere,plin de placere : « Andreea mea ».A fost zborul lor in neant,pe un taram neexplorat de multi.
Andreea a avut de ales intre un sarut intunecat si o promisiune de atingere si mangaiere.A ales daruirea deplina.Ei doi se simteau ca intr-un glob de cristal,priveau prin sticla ce se intampla afara si nu ii interesa nimic acum.Doar luna si soarele le purtau amprenta dragostei lor spre linia orizontului.Este vorba de o imagine ireala pe care v-as ruga sa o percepeti exact asa cum este construita aici.Ar trebui sa traiti macar un sentiment geaman cu al Andreei si al lui Stefan si veti stii ca acesta este eseul vostru. »
Asta daca nu aparea Tiberiu ...
E perfect adevarat ca cei care se iubesc au limbajul lor specific,fiecare gest le poate trada un sentiment sau o dovada a iubirii,un zambet de-al lor nu e doar al bucuriei,o lacrima nu e doar a suferintei.Noaptea le este cel mai bun sfatuitor si linistea ei isi pierde puterea pe pielea lor.
« Asa s-a intamplat si cu Andreea.O noapte care a valorat cat zece.O noapte in care s-a daruit si s-a primit mult din partea a doua persoane in aceeasi masura.”Noaptea Rosie” a numit-o ea.De ce ?Totul a fost rosu ;piesa se juca pe Covorul Rosu,si nu ca ar fi pasit o vedeta,dar doar pentru ca iubirea ei se transforma acum din dragoste pura in stralucire Rosie.Stefan i-a oferit clipa de neuitat pe care ea o astepta de mult,momentul in care sa se simta a lui din nou.
Totul a fost regizat de la inceput si foarte bine.Cortina nu a coborat,spectatorii nu au existat,dar totusi a fost piesa lor,in care regizorul era destinul,iar Rosul persista peste tot.Petale de trandafir rosu erau asezate pe jos ;in camera,care era scena principala,mirosea a busuioc.Patul era construit doar din servetele rosii de toate marimile,iar perdelele de la fereastra unica lasau sa patrunda doar doua raze de soare.Langa pat se gaseau o farfurie cu portocale rosii,o lumanare rosie si o bricheta transparenta.Asa a vazut El noaptea lor.Andreea a intrat timida in camera legata la ochi cu o esarfa rosie si intr-o rochie transparenta.Meritase sa astepte si sa riste atat ;nu regreta nimic.Nu ar fi pierdut momentul acesta pentru nimic in lume.Iubirea iarasi isi stingea poftele si privea spectacolul din culise.
. . Iubirea e ceva magic,este ca o cutie cu bomboane de ciocolata :e dulce,dar in acelasi timp,nu stii ce fel de bomboane sunt pana nu deschizi cutia.Andreea s-a lasat purtata de dragoste,caci pana nu gusti din sentimentul acesta,nu te simti femeie.A fost a lui din nou :parca Stefan a iubit-o cum nu o facuse pana atunci.Era ca o zeita,trupul ii tremura inca de cand a intrat in camera.Mainile lui Stefan explorau fiecare particica a corpului ei,buzele lor se regaseau mereu in aceeasi uniune salbatica si pasionala.Sarutul lui era ca un foc pe suprafata inca timida a corpului Andreei,ea nu simtea decat ca cerul si stelele le erau martori iubirii lor.Moliciunea parului ei auriu il facea sa tresare prin fiecare por al trupului sau.Albastrul valurilor se confunda cu ochii indragostiti ai fetei.Respiratia agitata si transpiratia pielii nu ii impiedica sa refuze chemarea iubirii.Totul se intampla asa de frumos incat parea sa fie prima data,chiar si acum dupa atati ani.Devenisera un singur OM.S-a auzit un singur strigat innabusit si fara putere,plin de placere : « Andreea mea ».A fost zborul lor in neant,pe un taram neexplorat de multi.
Andreea a avut de ales intre un sarut intunecat si o promisiune de atingere si mangaiere.A ales daruirea deplina.Ei doi se simteau ca intr-un glob de cristal,priveau prin sticla ce se intampla afara si nu ii interesa nimic acum.Doar luna si soarele le purtau amprenta dragostei lor spre linia orizontului.Este vorba de o imagine ireala pe care v-as ruga sa o percepeti exact asa cum este construita aici.Ar trebui sa traiti macar un sentiment geaman cu al Andreei si al lui Stefan si veti stii ca acesta este eseul vostru. »
Asta daca nu aparea Tiberiu ...
marți, 1 septembrie 2009
Capitolul IV
Continui cartea pe care am inceput-o ,si repet ,capitolul III face parte din carte ,nu e spalatul rufelor in public ,e o poveste pe mai multe capitole .
"...............Nu vroia decat un alt DA.
IV.
« Unora le place riscul » ,am putea afirma.Chiar ar fi un titlu de film,nu ?Povestea noastra s-ar sfarsi aici cu acel happy-end,dar va spun ca totul e tesut intr-o lume fara barierele timpului,fara legile firii.Te prinzi intr-un joc al intamplarii,al curiozitatii.
« Eroina noastra a simtit ca e ireal ce traieste si,desi trecusera anii,ea se simtea ca o adolescenta,careia i se faceau toate poftele.Vroia sa simta gustul dulce al fericirii,orice atinge sa se transforme in ceva bun,onest si unic.
A facut pasul.S-a lasat purtata in acest basm,cu toate ca nu stia sigur daca era personajul principal si risca sa intalneasca zmeii si vrajitoarele.Vreti sa stiti concret ce s-a intamplat de nu-mi mai gasesc eu cuvintele ca sa descriu fericirea acesta a Andreei ?Va spun,dar nu este la fel daca nu o traiti pe viu !
Au fost doar ei doi la mare,s-au privit doar ei doi,s-au atins doar ei doi,s-au simtit impreuna un singur OM.Plimbarile erau prietenele lor,vegetatia era colega lor,cerul si mirosul sarat al apei erau amprentele nevazute ale iubirii lor,iar stelele le-au fost martorii zambetelor lor inocente.Timpul nu le-a fost dusman.Daca au simtit ca vor sa fie copii,au facut-o ;daca au vrut sa fie iubiti,nimic nu i-a oprit,legea naturii nu parea sa-i impiedice cu nimic.
Andreea s-a simtit asa de bine,incat ii era frica ca totul e un vis si ca trebuia sa se trezeasca si sa se reintoarca la aceleasi probleme si la rutina devastatoare din trecut.Ii era teama parca sa-si deschida larg portile inimii,pentru ca stia ca,ce e frumos va dura putin si va disparea repede.Amintirile i-ar fi ramas si ar fi putut sa se hraneasca cu ele,dar durerea ar fi batut la usa iar.Ar fi deranjat-o !Nu ar fi avut decat doua solutii la intoarcerea acasa:sa se faca ca nu il cunoaste pe Stefan,invatand sa-l uite sau sa renunte la tot ce era si facea acasa la parintii ei,plecand in lumea aceea a bucuriei si zambetelor.
Stefan insa nu ar fi vrut decat o solutie:sa o ia pe Andreea si s-o faca fericita oriunde in tara sau pe globul acesta.Nu se gandea la nici o consecinta.Traia,plangea si suspina pentru cea care ii furase inima acum sapte ani.DA ,trecusera sapte ani chiar acum,pe 23 august.Era timpul ca dragostea lor,nedorita de altii,sa faca primii pasi la Scoala Vietii,la scoala la care erai propriul director,elev sau administrator.Aici nu aveai teze sau lucrari,ci trairi sau sentimente,lacrimi sau un ras cristalin de fetita.Ce le-ar rezerva viitorul celor doi eroi ?Riscul isi juca iarasi bine rolul in acest capitol alaturi de destin .»
"...............Nu vroia decat un alt DA.
IV.
« Unora le place riscul » ,am putea afirma.Chiar ar fi un titlu de film,nu ?Povestea noastra s-ar sfarsi aici cu acel happy-end,dar va spun ca totul e tesut intr-o lume fara barierele timpului,fara legile firii.Te prinzi intr-un joc al intamplarii,al curiozitatii.
« Eroina noastra a simtit ca e ireal ce traieste si,desi trecusera anii,ea se simtea ca o adolescenta,careia i se faceau toate poftele.Vroia sa simta gustul dulce al fericirii,orice atinge sa se transforme in ceva bun,onest si unic.
A facut pasul.S-a lasat purtata in acest basm,cu toate ca nu stia sigur daca era personajul principal si risca sa intalneasca zmeii si vrajitoarele.Vreti sa stiti concret ce s-a intamplat de nu-mi mai gasesc eu cuvintele ca sa descriu fericirea acesta a Andreei ?Va spun,dar nu este la fel daca nu o traiti pe viu !
Au fost doar ei doi la mare,s-au privit doar ei doi,s-au atins doar ei doi,s-au simtit impreuna un singur OM.Plimbarile erau prietenele lor,vegetatia era colega lor,cerul si mirosul sarat al apei erau amprentele nevazute ale iubirii lor,iar stelele le-au fost martorii zambetelor lor inocente.Timpul nu le-a fost dusman.Daca au simtit ca vor sa fie copii,au facut-o ;daca au vrut sa fie iubiti,nimic nu i-a oprit,legea naturii nu parea sa-i impiedice cu nimic.
Andreea s-a simtit asa de bine,incat ii era frica ca totul e un vis si ca trebuia sa se trezeasca si sa se reintoarca la aceleasi probleme si la rutina devastatoare din trecut.Ii era teama parca sa-si deschida larg portile inimii,pentru ca stia ca,ce e frumos va dura putin si va disparea repede.Amintirile i-ar fi ramas si ar fi putut sa se hraneasca cu ele,dar durerea ar fi batut la usa iar.Ar fi deranjat-o !Nu ar fi avut decat doua solutii la intoarcerea acasa:sa se faca ca nu il cunoaste pe Stefan,invatand sa-l uite sau sa renunte la tot ce era si facea acasa la parintii ei,plecand in lumea aceea a bucuriei si zambetelor.
Stefan insa nu ar fi vrut decat o solutie:sa o ia pe Andreea si s-o faca fericita oriunde in tara sau pe globul acesta.Nu se gandea la nici o consecinta.Traia,plangea si suspina pentru cea care ii furase inima acum sapte ani.DA ,trecusera sapte ani chiar acum,pe 23 august.Era timpul ca dragostea lor,nedorita de altii,sa faca primii pasi la Scoala Vietii,la scoala la care erai propriul director,elev sau administrator.Aici nu aveai teze sau lucrari,ci trairi sau sentimente,lacrimi sau un ras cristalin de fetita.Ce le-ar rezerva viitorul celor doi eroi ?Riscul isi juca iarasi bine rolul in acest capitol alaturi de destin .»
luni, 31 august 2009
Capitolul III si poate chiar mai mult
Si de ce credeti ca Andreea se simtea asa singura fara el?Pentru ca avusese parte de oamani rai in viata ,prieteni falsi !Va redau un episod pentru ca acesta este bloggul meu si pot scrie orice.Astept parerile voastre !" "Auzi ,fetito ,tu n-ai fost batuta !Esti dusa rau ,cretino!Sa te vad la balamuc ,stricato!Sa-ti ia foc parul in garla!Panarama ce esti!"Ce ati crede despre acest mesaj ?Anonim nu anonima !Va spun eu ,e de la un prieten,cica prieten !Ati zice ca am omorat pe cineva ca sa -mi scrie asa ceva ,nu ?Ei bine ,nu!D-zeu i-a luat mintile ,ar zice altii !Sa incepem cu povestea de la inceput!Asa zisii prieteni ,care doreste se recunoaste ici ,erau buni doar cand era vorba de miere,plimbari sau iesiri in lume.Cand dai de greutati ,iti fac doar belele ,mai rau ,se dau in laturi si fug ca iepurasii!Tin minte o cearta o data la munte: prietenii cand au auzit ,au fugit .Nu au putut sa stea pe loc sa dea un sfat ,sa faca ce trebuia sa faca un adevarat prieten .Am cunoscut si prieteni adevarati ,care au stiut sa demonstreze ca sunt capabili de acest denumire .Sau alta situatie ,ca sa bagi raca intre alti oameni ,trimiti mailuri ,mesaje ca sa- i faci sa se certe si apoi justifici :nu e nimic ,nu e vina ta ,ca nu ai facut nimic rau.Credeam ca stiu sa joc teatru ,insa recunosc ca lasitatea si falsitatea unora m-au intrecut.Erau prietene bune ,cand a avut nevoie de Andreea ,a fost bine ,daca s-a ternminat totul ,nici nu a mai recunoscut cum spunea ea:el mi -e indiferent acum ,cum a putut sa fie cu alta ,sa ii faca masaj lu aia ,sa uite ca l-am iubit ? > Ea zicea ca e libera sa se uite la alti barbati, sa se imbrace cum vrea. Andreea a sfatuit-o sa-l sune,sa -i ceara o explicatie.Acum uitarea a pus stapanire peste tot!Cand nu vrei ceva ,nu faci!Si nici nu intelegi explicatiile si crezi ca numai tu ai dreptate ! Dar orice ai face ,nu cred ca trebuie sa vorbesti urat de o persoana ,care nu ti-a vorbit urat pana atunci.Nu e bine sa judeci oamenii ca sunt mai urati decat tine ,ca au par mai mult pe fata ,ca sunt mai naivi decat tine .Cred ca pedeapsa vine mai tarziu.D -zeu e sus si judeca el!Si niciodata nu am ascultat ce imi spuneau ceilalti:astia nu sunt prieteni, Andreea ,care vin si-ti comanda tie cum vor ei,care nu stiu sa dea un sfat ,carora le e frica sa ia drumul vietii,care-ti vorbesc urat si pe care tu ii servesti neconditionat .Si se ascund in spatele cuvintelor urate pentru ca nu stiu sa dezbata o problema mai grea.Ar trebui sa caute in dictionar definitia prieteniei si s-ar lamuri.Eram invatata minte de la o alta prietena care m-a dezamagit mai demult ,dar apoi si-a cerut scuze si a recunoscut ca am avut dreptate si ca ea gresise .Dar acum nu o sa mai am incredere in nimeni pentru ca tot eu o patesc doar pt ca vreau sa ajut .Si cand te gandeai ca vroiam sa plec in strainatate in concediu ,sa -i plimb pe gratis pe prietenii mei.D-zeu m-a oprit la fix.Nu inteleg si nu voi intelege niciodata de ce un om se poate schimba asa de repede si mult in rau si sa ajunga sa injure ca tiganii fara ca lui sa i se atribuie cuvinte urate.Mai ales ca te bucuri pentru el si ii scrii ceva frumos !O singura explicatie am >pentru ca nu are cum sa discute normal ,nu stie sa vorbeasca in limite ,recurge la asa ceva ." Voi ce parere aveti ?
sâmbătă, 15 august 2009
Capitolul II
II.
Si poate ca toate au in scop in viata.Tot raul spre bine,nu ?Daca nu ai intalnit iubirea adevarata,o simti de la o posta.Cum poti simti iubirea ?Asta da intrebare.Nu numai ca o simti,dar daca iubesti,nu stii cum e sa plangi sau sa fii trist,pentru ca tu crezi ca ai tot universul la picioare,ca totul e in roz,ca ziua are 25 de ore.O spun din proprie experienta.Am intalnit un OM, « printul acela din poveste»,care are tot ce-ti doresti,cu care poti atinge cerul si cu care poti zbura.De cate ori ma gandesc cat de bun si afectuos este,imi vine sa plang !Nu pot zice ca nu are defecte,dar cred ca are mult mai multe calitati si prin asta creste in ochii mei.Oriunde as fi,simt ca ma iubeste,simt ca ma apara si nu ma uita.Si felul lui de a ierta aproape orice,de a imi acorda atentia cuvenita,il face si mai frumos,si mai bland in ochii mei.
Uneori ma gandesc ca am fost norocoasa ca m-am nascut cu sansa asta,de a-l cunoaste,chiar daca nu pot ramane cu el.Am invatat sa fiu om,sa iert,sa iubesc fara nici o conditie si sa zambesc mereu.Dar de ce eu ?Meritam oare o astfel de onoare ?Poate ca nu sunt chiar asa de rea,nu?Dar cum va inchipuiti ca intr-o inima de om poate intra atata dragoste,bunatate si daruire ?
As incerca sa va raspund la intrebarile astea printr-o poveste,sau as putea lasa la latitudinea ta,Doamne !Prima varianta .
« Andreea era fata unor renumiti doctori din capitala.Era rasfatata si iubita de toti pentru ca era singura la parinti.Acestia erau foarte ocupati cu cariera lor si nu acordau niciodata importanta starii sufletesti a fetei lor sau intrebarilor puse de ea,la suprafata puerile,dar totusi importante pentru varsta de 19 ani.Prietenii ei incercau tot felul de lucruri noi si ea ar fi vrut sa stie daca sunt bune sau nu.Ramaneau intrebari fara raspuns la ea in cap si din cauza asta se hotari sa fie ea insasi propriul judecator.Dar cu fiorii dragostei nu te joci !Trebuia sa faca ce simtea ca e bine.A pus ochii pe EL,un om simplu,dar calculat si cu bun simt.S-a indragostit ,dar de multe ori,iubirii nu i se raspunde la fel !
Pentru El,Stefan,Andreea era o noua cunostinta.Pana acum vi se pare o poveste normala ca toate celelate,nu ?S-au iubit platonic. Anii au trecut si s-au cam rarit intalnirile,pentru ca era distanta la mijloc,Stefan nefiind din aceeasi localitate cu Andreea.Acum si aici intervine destinul in adevaratul sens al cuvantului.Acesta nu vrea sa-i desparta pe cei doi,asa ca ii aduce fata in fata,in acelasi oras.Atunci iubirea si-a facut meandrele,s-a jucat cu ei,i-a urcat pe culmile fericirii,i-a coborat la fel de repede,fara sa le spuna ca nu e bine.Granitele lumii in care traiau au disparut,dragostea a trasat alte linii imaginare si le-a pus cate un zambet la amandoi pe buze.Au ras impreuna cativa ani buni,in care greutatile li s-au parut usoare,pentru ca erau impreuna,doar ei doi .
Dar dracusorul si-a bagat coada ca de obicei si le-a stricat rostul intr-o seara de vara.Mama Andreei nu era de acord cu aceasta iubire si a pus-o sa aleaga intre familie si El.Acum spuneti si voi,poti alege intre dragostea,care te-a facut sa zambesti de atatea ori pana acum si familie,care te-a ajutat mereu ?E ca si cum ai spune ca marul nu ar avea jumatati egale !Grea alegere pentru Andreea!Atunci vulnerabilitatea umana si-a spus cuvantul.Andreea s-a aruncat in bratele altui baiat,Tiberiu,fara sa judece ce se va alege de celelalte lucruri sau fiinte din viata ei !Suferinta a gasit un teren bun sa poposeasca aici si a inceput calvarul !Totul era inecat in lacrimi si durere,raul era facut,nimic nu putea fi salvat !Dar inca o data destinul s-a facut simtit.Stefan i-a intins o mana de ajutor Andreei.Ea a prins-o ,dar doar de un deget firav.Nu putea sa recunoasca,dar cu Stefan se simtea ea bine,se simtea femeie si OM.Era vorba de o lupta intre dragoste si acel dracusor din acelasi razboi al Vietii.Andreea a ales pentru un moment aceeasi cale,calea buna pe care trebuia sa o urmeze de mult :calea fericirii ei ,nu a altora.De ce altii nu se gandesc decat la ei ?De ce Andreea trebuia sa se gandeasca la altii ?Intrebari fara raspuns pentru ea.
De fapt,vorbim de aceeasi lege a firii umane,in care,orice s-ar intampla,femeia care a spus un DA clar dragostei,nu mai poate sa uite ca a trait intens acel tremurat al primei iubiri pure,sincere,acel suspin dulce-amarui al unei dureri normale ca s-a daruit unui barbat,ca trupul ei poarta parfumul sarutarilor unei fiinte de sex opus.Orice s-ar intampla in viata ei,mintea ii va sta la aceste momente.Pentru Andreea,Tiberiu a fost noutatea,pe care femeia o cauta in momentele de monotonie,vulnerabilitate si suferinta din alte motive.A vrut sa incerce un lucru,pe care de fapt,mama ei i l-a impus,aceasta dorind ca fiica ei sa fie o copie a ei.Poate ca esecurile parintilor sunt cel mai putin dorite de ei pentru copiii lor !Asta in cazul in care am incerca o explicatie a lucrurilor pe care mama Andreei le facea si aveau ca rezultat nefericirea si suferinta innabusita a fetei ei.
Andreea si Stefan isi promisesera o vacanta de vis mai de mult,dar sperantele ca aceasta sa se implineasca erau din ce in ce mai mici.Acum destinul a reintrat in joc ajutat de Cupidon.Parca vroia ca in vara asta sa se regaseasca amandoi dupa multele emotii prin care trecusera singuri sau impreuna.A riscat totul,n-a mai ascultat de nimeni si a fugit cu El.Nu conta destinatia,Andreea vroia sa aiba un moment de respiro departe de tot,toti,sa se regaseasca sau sa regaseasca ceva pierdut de fetita din ea.Frica a jucat si ea un rol aici,dar nu prea a avut putere si a cedat,lasand loc Iubirii,care avusese pana acum rolul principal in poveste si vroia sa si-l mentina pana la sfarsit.Andreei i se facuse teama ca putea sa fie descoperita,stia ca minciuna face cele mai dure victime si mai ales celor dragi.Dar simtea ca nu o sa regrete si ca facea ce trebuie.Daca n-ar fi facut,atunci puzzel-ul din jocul ei ar fi ramas necompletat.Mai bine totul intr-o clipa minunata ,decat putin intr- o eternitate plictisitoare !
A plecat la mare cu el,in vacanta.Micul lor secret nu trebuia sa fie descoperit de nimeni.A intrat cu pasi timizi in micul paradis construit de Stefan pentru Ea,iubita lui.El ii promisese ca o sa fie printesa pentru trei zile,dar deja incepea sa se simta regina.S-a nascut a doua oara ca femeie si mai ales ca OM.Dar cel mai trist totusi era ca,desi era o iubire asa de mare,pe atat de mare era si suferinta uneori.Si inima omului nu poate sa reziste in acelasi timp la fericire si la nefericire.Clacheaza.Traia cu impresia ca,in ciuda faptului ca era o poveste de vis,un basm,ceva unic,totul tine trei zile.Asa a fost.Acum trebuia sa se intoarca la problemele ei,la cotidian si la realitatea dura din capitala.Dragostea aceasta,trairile profunde din viata ei o innobilau,dar degeaba,daca inimile celorlalti ramaneau la fel,de piatra,la auzul povestii ei .Nu vroia decat un alt DA.»
Si poate ca toate au in scop in viata.Tot raul spre bine,nu ?Daca nu ai intalnit iubirea adevarata,o simti de la o posta.Cum poti simti iubirea ?Asta da intrebare.Nu numai ca o simti,dar daca iubesti,nu stii cum e sa plangi sau sa fii trist,pentru ca tu crezi ca ai tot universul la picioare,ca totul e in roz,ca ziua are 25 de ore.O spun din proprie experienta.Am intalnit un OM, « printul acela din poveste»,care are tot ce-ti doresti,cu care poti atinge cerul si cu care poti zbura.De cate ori ma gandesc cat de bun si afectuos este,imi vine sa plang !Nu pot zice ca nu are defecte,dar cred ca are mult mai multe calitati si prin asta creste in ochii mei.Oriunde as fi,simt ca ma iubeste,simt ca ma apara si nu ma uita.Si felul lui de a ierta aproape orice,de a imi acorda atentia cuvenita,il face si mai frumos,si mai bland in ochii mei.
Uneori ma gandesc ca am fost norocoasa ca m-am nascut cu sansa asta,de a-l cunoaste,chiar daca nu pot ramane cu el.Am invatat sa fiu om,sa iert,sa iubesc fara nici o conditie si sa zambesc mereu.Dar de ce eu ?Meritam oare o astfel de onoare ?Poate ca nu sunt chiar asa de rea,nu?Dar cum va inchipuiti ca intr-o inima de om poate intra atata dragoste,bunatate si daruire ?
As incerca sa va raspund la intrebarile astea printr-o poveste,sau as putea lasa la latitudinea ta,Doamne !Prima varianta .
« Andreea era fata unor renumiti doctori din capitala.Era rasfatata si iubita de toti pentru ca era singura la parinti.Acestia erau foarte ocupati cu cariera lor si nu acordau niciodata importanta starii sufletesti a fetei lor sau intrebarilor puse de ea,la suprafata puerile,dar totusi importante pentru varsta de 19 ani.Prietenii ei incercau tot felul de lucruri noi si ea ar fi vrut sa stie daca sunt bune sau nu.Ramaneau intrebari fara raspuns la ea in cap si din cauza asta se hotari sa fie ea insasi propriul judecator.Dar cu fiorii dragostei nu te joci !Trebuia sa faca ce simtea ca e bine.A pus ochii pe EL,un om simplu,dar calculat si cu bun simt.S-a indragostit ,dar de multe ori,iubirii nu i se raspunde la fel !
Pentru El,Stefan,Andreea era o noua cunostinta.Pana acum vi se pare o poveste normala ca toate celelate,nu ?S-au iubit platonic. Anii au trecut si s-au cam rarit intalnirile,pentru ca era distanta la mijloc,Stefan nefiind din aceeasi localitate cu Andreea.Acum si aici intervine destinul in adevaratul sens al cuvantului.Acesta nu vrea sa-i desparta pe cei doi,asa ca ii aduce fata in fata,in acelasi oras.Atunci iubirea si-a facut meandrele,s-a jucat cu ei,i-a urcat pe culmile fericirii,i-a coborat la fel de repede,fara sa le spuna ca nu e bine.Granitele lumii in care traiau au disparut,dragostea a trasat alte linii imaginare si le-a pus cate un zambet la amandoi pe buze.Au ras impreuna cativa ani buni,in care greutatile li s-au parut usoare,pentru ca erau impreuna,doar ei doi .
Dar dracusorul si-a bagat coada ca de obicei si le-a stricat rostul intr-o seara de vara.Mama Andreei nu era de acord cu aceasta iubire si a pus-o sa aleaga intre familie si El.Acum spuneti si voi,poti alege intre dragostea,care te-a facut sa zambesti de atatea ori pana acum si familie,care te-a ajutat mereu ?E ca si cum ai spune ca marul nu ar avea jumatati egale !Grea alegere pentru Andreea!Atunci vulnerabilitatea umana si-a spus cuvantul.Andreea s-a aruncat in bratele altui baiat,Tiberiu,fara sa judece ce se va alege de celelalte lucruri sau fiinte din viata ei !Suferinta a gasit un teren bun sa poposeasca aici si a inceput calvarul !Totul era inecat in lacrimi si durere,raul era facut,nimic nu putea fi salvat !Dar inca o data destinul s-a facut simtit.Stefan i-a intins o mana de ajutor Andreei.Ea a prins-o ,dar doar de un deget firav.Nu putea sa recunoasca,dar cu Stefan se simtea ea bine,se simtea femeie si OM.Era vorba de o lupta intre dragoste si acel dracusor din acelasi razboi al Vietii.Andreea a ales pentru un moment aceeasi cale,calea buna pe care trebuia sa o urmeze de mult :calea fericirii ei ,nu a altora.De ce altii nu se gandesc decat la ei ?De ce Andreea trebuia sa se gandeasca la altii ?Intrebari fara raspuns pentru ea.
De fapt,vorbim de aceeasi lege a firii umane,in care,orice s-ar intampla,femeia care a spus un DA clar dragostei,nu mai poate sa uite ca a trait intens acel tremurat al primei iubiri pure,sincere,acel suspin dulce-amarui al unei dureri normale ca s-a daruit unui barbat,ca trupul ei poarta parfumul sarutarilor unei fiinte de sex opus.Orice s-ar intampla in viata ei,mintea ii va sta la aceste momente.Pentru Andreea,Tiberiu a fost noutatea,pe care femeia o cauta in momentele de monotonie,vulnerabilitate si suferinta din alte motive.A vrut sa incerce un lucru,pe care de fapt,mama ei i l-a impus,aceasta dorind ca fiica ei sa fie o copie a ei.Poate ca esecurile parintilor sunt cel mai putin dorite de ei pentru copiii lor !Asta in cazul in care am incerca o explicatie a lucrurilor pe care mama Andreei le facea si aveau ca rezultat nefericirea si suferinta innabusita a fetei ei.
Andreea si Stefan isi promisesera o vacanta de vis mai de mult,dar sperantele ca aceasta sa se implineasca erau din ce in ce mai mici.Acum destinul a reintrat in joc ajutat de Cupidon.Parca vroia ca in vara asta sa se regaseasca amandoi dupa multele emotii prin care trecusera singuri sau impreuna.A riscat totul,n-a mai ascultat de nimeni si a fugit cu El.Nu conta destinatia,Andreea vroia sa aiba un moment de respiro departe de tot,toti,sa se regaseasca sau sa regaseasca ceva pierdut de fetita din ea.Frica a jucat si ea un rol aici,dar nu prea a avut putere si a cedat,lasand loc Iubirii,care avusese pana acum rolul principal in poveste si vroia sa si-l mentina pana la sfarsit.Andreei i se facuse teama ca putea sa fie descoperita,stia ca minciuna face cele mai dure victime si mai ales celor dragi.Dar simtea ca nu o sa regrete si ca facea ce trebuie.Daca n-ar fi facut,atunci puzzel-ul din jocul ei ar fi ramas necompletat.Mai bine totul intr-o clipa minunata ,decat putin intr- o eternitate plictisitoare !
A plecat la mare cu el,in vacanta.Micul lor secret nu trebuia sa fie descoperit de nimeni.A intrat cu pasi timizi in micul paradis construit de Stefan pentru Ea,iubita lui.El ii promisese ca o sa fie printesa pentru trei zile,dar deja incepea sa se simta regina.S-a nascut a doua oara ca femeie si mai ales ca OM.Dar cel mai trist totusi era ca,desi era o iubire asa de mare,pe atat de mare era si suferinta uneori.Si inima omului nu poate sa reziste in acelasi timp la fericire si la nefericire.Clacheaza.Traia cu impresia ca,in ciuda faptului ca era o poveste de vis,un basm,ceva unic,totul tine trei zile.Asa a fost.Acum trebuia sa se intoarca la problemele ei,la cotidian si la realitatea dura din capitala.Dragostea aceasta,trairile profunde din viata ei o innobilau,dar degeaba,daca inimile celorlalti ramaneau la fel,de piatra,la auzul povestii ei .Nu vroia decat un alt DA.»
marți, 11 august 2009
Special pentru fanii mei
Si pentru ca toti prietenii mei vroiau sa citeasca povestea vietii mele stransa intr-o carticica de amor ,vreau sa le fac placerea tuturor si mai ales celor care comenteaza mereu articolele mele .Multumesc mult,Paul,Oachi,Biba,me si toti ceilalti anonimi.
Si de azi incep sa public carticica si vreau sa mi spuneti parerea voastra sincera pentru fiecare articol.Nu sunt in totalitate personajul din carte insa am multe puncte comune cu aceea eroina si poate voi o sa le ghiciti ,daca ma cunoasteti cat de cat .(la un an dupa lansarea blogului ). Astept opinii !A voastra Andreea .
IUBIREA,O TRAUMA SAU UN VIS ?
Dedic acest eseu prietenilor mei adevarati
24.august.2003
I. PRIMII 5 PASI …
As putea spune ca dragostea nu e cum vrem noi.E ceva mistic,ceva nedefinit.Iubesc pe cineva,la care nu voi ajunge niciodata,un vis frumos pe care nu cred ca il voi avea.Pesemne faptul ca am atatea pacate,ma face sa ma intreb daca o sa fiu pedepsita mereu.Stiam ca o data o sa sufar pentru ca am mintit atat.Dar nu credeam ca va fi pentru lucrul asta care ma raneste atat de mult!Uit sa zambesc,uit sa plang,uit sa fiu eu.Doar ajungand cineva in viata,voi incerca sa demonstrez ceva atat mie cat si celorlalti.Dar doare foarte tare cand ma gandesc ca nu voi fi fericita asa cum vreau!Uneori sunt confuza,nu mai stiu pe cine iubesc,daca iubesc pe cineva intr-adevar sau nu sau daca cunosc ce e aia dragoste.El e ca un print,ca un Fat Frumos al oricarei fete,dar eu raman doar o umbra,voi fi ceva pe care el nu-l va iubi niciodata.Nu ma voi transforma in printesa ca in basme si nici nu voi fi salvata in ultimul moment.Voi privi povestea ca orice spectator,din sala.
Cel mai mult imi doresc sa joc in propriul meu film,care sa descrie viata mea asa cum a fost ea,simpla,plina de minciuna,cu bucurii,dar si cu lacrimi. »….UN OM…. ».Capitolul « Dragoste » sa aiba cea mai mare lungime.De ce m-am incurcat eu cu aceasta problema?Dar ce m-a facut sa scriu aceste randuri?EL-o mana de om,care stie sa traiasca,sa rada,sa ajute pe cineva si sa spere.
As vrea sa cred ca sunt altfel decat ceilalti,ca am ceva aparte,dar sunt un om normal,un simplu roman,care asteapta ca maine sa fie mai bine decat azi,ca norocul sa-i surada si lui.Tu cum gandesti despre noi,Doamne?Ne privesti urat de acolo de sus sau ne intelegi necazurile umane?Stii ce e aia dragoste?Cred ca cel mai bine.Stii sa iubesti,plangand si sa plangi iubind!Daca ai fi aici cu mine,ce m-ai sfatui?Sa sper la acea sansa,una la o mie,sau sa uit ca EL exista?Sa-mi mai fac iluzii ca pana acum,sa continui sa treaca anii ca pana acum?Timpul vindeca ranile si schimba oamenii,dar oare merita?
As putea afirma ca dragostea secolelor trecute era mult mai colorata.I se acorda mai multa atentie de catre parteneri.As fi vrut sa traiesc atunci si sa fiu o contesa pentru care s-ar fi duelat cavalerii.Dar traiesc in 2003 si trebuie sa ma raportez la vremurile cotidiene.Sa stiu sa sufar si sa stiu daca merita acel cineva sa sufar dupa el!Il iubesc!De ce nu poate sa ma iubeasca si el la fel ?De ce nu pot sa-l uit…. ?
EL…un om, un necunoscut,dar cu un nume devine altcineva.Ma face curioasa sa aflu cine e,cum gandeste,daca e romantic sau nu.Dar stiu ca,daca aflu lucrurile astea,o sa sufar !!Mai bine las imaginatia mea sa lucreze si ma afund intr-un vis frumos din care nu ma mai trezesc.Mi-l inchipui pe printul meu cu ochi albastri si foarte sensibil ca ma saruta si ca traim ca in basme fericiti.Dar totul e insa un vis,printul meu a disparut si iar am ramas singura,incercand sa scriu un nou capitol din viata mea.
Sunt in viata unele momente pe care le doresti doar pentru tine,dar care sunt intrerupte de lacrimi sau prelungite de zambete.
As putea crede ca singura in lumea mea e cel mai bine sa fiu,sa visez cand vreau,sa iubesc pe cine vreau,sa plang cum vreau si as putea continua aceasta enumerare pana la infinit.
Si de azi incep sa public carticica si vreau sa mi spuneti parerea voastra sincera pentru fiecare articol.Nu sunt in totalitate personajul din carte insa am multe puncte comune cu aceea eroina si poate voi o sa le ghiciti ,daca ma cunoasteti cat de cat .(la un an dupa lansarea blogului ). Astept opinii !A voastra Andreea .
IUBIREA,O TRAUMA SAU UN VIS ?
Dedic acest eseu prietenilor mei adevarati
24.august.2003
I. PRIMII 5 PASI …
As putea spune ca dragostea nu e cum vrem noi.E ceva mistic,ceva nedefinit.Iubesc pe cineva,la care nu voi ajunge niciodata,un vis frumos pe care nu cred ca il voi avea.Pesemne faptul ca am atatea pacate,ma face sa ma intreb daca o sa fiu pedepsita mereu.Stiam ca o data o sa sufar pentru ca am mintit atat.Dar nu credeam ca va fi pentru lucrul asta care ma raneste atat de mult!Uit sa zambesc,uit sa plang,uit sa fiu eu.Doar ajungand cineva in viata,voi incerca sa demonstrez ceva atat mie cat si celorlalti.Dar doare foarte tare cand ma gandesc ca nu voi fi fericita asa cum vreau!Uneori sunt confuza,nu mai stiu pe cine iubesc,daca iubesc pe cineva intr-adevar sau nu sau daca cunosc ce e aia dragoste.El e ca un print,ca un Fat Frumos al oricarei fete,dar eu raman doar o umbra,voi fi ceva pe care el nu-l va iubi niciodata.Nu ma voi transforma in printesa ca in basme si nici nu voi fi salvata in ultimul moment.Voi privi povestea ca orice spectator,din sala.
Cel mai mult imi doresc sa joc in propriul meu film,care sa descrie viata mea asa cum a fost ea,simpla,plina de minciuna,cu bucurii,dar si cu lacrimi. »….UN OM…. ».Capitolul « Dragoste » sa aiba cea mai mare lungime.De ce m-am incurcat eu cu aceasta problema?Dar ce m-a facut sa scriu aceste randuri?EL-o mana de om,care stie sa traiasca,sa rada,sa ajute pe cineva si sa spere.
As vrea sa cred ca sunt altfel decat ceilalti,ca am ceva aparte,dar sunt un om normal,un simplu roman,care asteapta ca maine sa fie mai bine decat azi,ca norocul sa-i surada si lui.Tu cum gandesti despre noi,Doamne?Ne privesti urat de acolo de sus sau ne intelegi necazurile umane?Stii ce e aia dragoste?Cred ca cel mai bine.Stii sa iubesti,plangand si sa plangi iubind!Daca ai fi aici cu mine,ce m-ai sfatui?Sa sper la acea sansa,una la o mie,sau sa uit ca EL exista?Sa-mi mai fac iluzii ca pana acum,sa continui sa treaca anii ca pana acum?Timpul vindeca ranile si schimba oamenii,dar oare merita?
As putea afirma ca dragostea secolelor trecute era mult mai colorata.I se acorda mai multa atentie de catre parteneri.As fi vrut sa traiesc atunci si sa fiu o contesa pentru care s-ar fi duelat cavalerii.Dar traiesc in 2003 si trebuie sa ma raportez la vremurile cotidiene.Sa stiu sa sufar si sa stiu daca merita acel cineva sa sufar dupa el!Il iubesc!De ce nu poate sa ma iubeasca si el la fel ?De ce nu pot sa-l uit…. ?
EL…un om, un necunoscut,dar cu un nume devine altcineva.Ma face curioasa sa aflu cine e,cum gandeste,daca e romantic sau nu.Dar stiu ca,daca aflu lucrurile astea,o sa sufar !!Mai bine las imaginatia mea sa lucreze si ma afund intr-un vis frumos din care nu ma mai trezesc.Mi-l inchipui pe printul meu cu ochi albastri si foarte sensibil ca ma saruta si ca traim ca in basme fericiti.Dar totul e insa un vis,printul meu a disparut si iar am ramas singura,incercand sa scriu un nou capitol din viata mea.
Sunt in viata unele momente pe care le doresti doar pentru tine,dar care sunt intrerupte de lacrimi sau prelungite de zambete.
As putea crede ca singura in lumea mea e cel mai bine sa fiu,sa visez cand vreau,sa iubesc pe cine vreau,sa plang cum vreau si as putea continua aceasta enumerare pana la infinit.
vineri, 7 august 2009
Gustul amar al dezamagirilor
Buna prieteni!Nu as mai fi vrut sa va scriu ceva trist dar daca eu de asta am parte in viata nu am de ales,nu?De mult ,acum cateva luni eram toti intr-o oarecare masura fericiti ,linistiti ,calmi si cu vise inca frumoase .Eram o echipa.Ne plimbam ,radeam ,ne intalneam si petreceam .Mi -aduc aminte de ziua cand am fost toti la Salina .Care toti ?NOI.Nu conteaza cine .Ne plimbam si cunosteam locuri noi .Cu rele ,cu bune ,eram NOI.
Excursiile la Brasov ma lasa fara cuvinte .Era totul minunat !
Mi-amintesc din nou ,cum asteptam ziua de nastere a fiecaruia si cumparam mici cadouri ,apoi ieseam in oras la o pizza .Nu e mare lucru,ar spune altii ,insa eram NOI .
Revelionul a fost superb .Am plecat in Bulgaria,la mare ,jucam remy ,ne plimbam pe faleza si am dansat toata noaptea .Tot NOI ,cei patru . De ce va scriu acum despre asta ?De ce va plictisesc cu astea acum? Pentru ca NOI nu mai exista . Suntem FIECARE acum ,ascunsi ,misteriosi ,mincinosi si tulburi ,indecisi si dezamagiti .
As spune impietriti de durere ,cum i-ar place lu iubi al meu ! Ce pot eu sa fac ?Nimic !Doar sa va relatez toate astea ca sa invatati ceva din ele si sa nu patiti la fel .Sa nu credeti in cineva mult de tot ,sa nu bagati mana in foc pentru nimeni ,sa nu visati prea mult ,sa sperati ca ce e frumos dureaza ,ca o sa va inselati amarnic .
Tot ce e frumos e scurt si o sa va lase un gust amar ,o dezamgire mare in suflet ,pe care nu veti putea sterge si o veti pastra langa toate aceste amintiri frumoase . Le va umbri un pic stralucirea ! Si nu va mai fi un NOI ,va fi FIECARE pentru sine ! Pacat ... Or sa apara si regretele ,simt asta ,dar va fi prea tarziu ...
Astept parerile voastre despre dezamagiri suferite de voi si despre regrete tardive ...
A voastra, Andreea !
luni, 27 iulie 2009
Ganduri de vacanta ...
Soare ,liber la mare ,relaxare sau adrenalina ?Ce alegeti ?Liniste uneori si un pic de agitatie seara .O plimbare prin intreaga lume alaturi de cel pe care il iubesti ?Da ,este o solutie!Si daca iti iese si traseul cel visat e mai bine !Voi la ce va ganditi ?La ce nazuiti ?Eu? Doar la o oaza de liniste sufleteasca ,implinirea tuturor dorintelor si o lacrima de iubire ...
Praga ,orasul cristalurilor ,al romanticilor , al gandurilor noastre de liniste!
Milano ,domul maiestuos din centru si Opera care se ridica impunatoare ii da o culoare aparte .doar tu trebuie sa te mai plimbi sa te simti iubita si impacata ca ai ajuns pana aici ...
Venetia ,apa cristalina a iubirii susura ganduri de pace si dragoste alaturi de El ...Gondola eleganta se misca pe apa unduitoare si porumbeii te saluta mereu veseli din Piata San Marco .
München ,oras rece ,cu constructii mai sobre ,dar care te cucereste prin splendoarea Pietii Primariei si prin punctualitatea nemteasca a locuitorilor .
Toate nu ar fi asa frumoase decat langa cel pe care il iubesti,cu gandul la parinti si alaturi de prieteni! (Danke, Adri si Sandel!)
Astept pareri de vacanta !A voastra ,Andreea.
Praga ,orasul cristalurilor ,al romanticilor , al gandurilor noastre de liniste!
Milano ,domul maiestuos din centru si Opera care se ridica impunatoare ii da o culoare aparte .doar tu trebuie sa te mai plimbi sa te simti iubita si impacata ca ai ajuns pana aici ...
Venetia ,apa cristalina a iubirii susura ganduri de pace si dragoste alaturi de El ...Gondola eleganta se misca pe apa unduitoare si porumbeii te saluta mereu veseli din Piata San Marco .
München ,oras rece ,cu constructii mai sobre ,dar care te cucereste prin splendoarea Pietii Primariei si prin punctualitatea nemteasca a locuitorilor .
Toate nu ar fi asa frumoase decat langa cel pe care il iubesti,cu gandul la parinti si alaturi de prieteni! (Danke, Adri si Sandel!)
Astept pareri de vacanta !A voastra ,Andreea.
joi, 16 iulie 2009
Noi, cei de departe
Da,poti sa te gandesti ca, daca esti departe si pe meleaguri frumoase ,e super .Nu e chiar asa!Toti suntem uniti la un moment dat si ne simtitm bine cu fratii nostri.Vreau sa va povestesc despre doi prieteni de-ai mei:Adriana si Sandel.Pot spune ca sunt doua personaje dintr-un film italian,care te fac sa te simti bine in orice moment: in fata spaghetelor gustoase, in fata statuilor reci din Italia lui Traian, in cafenele si pizzeriile mari,pe strazile inguste sau chiar pe plaja calda din San Remo!Cel mai amuzant la ei este cum vorbesc amandoi:unul serios in italiano-romana si ea in romana noastra melodioasa prsarata de influente italiene .Ce iese nu pot sa va descriu,ceva de genul :Que zici fata ? io no voglio mangeare ciorba !E ca pe scena unui film ,dar fara spectatori.
Da,poti spune ca ei au totul si chiar si aceasta sansa de a vedea lumea .Nu e chiar asa.Ii vezi bucurandu-se mereu de musafiri,de povesti depanate in fata semineului.Le stralucesc ochii la istorioarele noasre copilaresti, nu la stralucirile stirilor de printre straini. Cand esti acolo ,departe,esti mai solidar,mai visator ,mai sincer ,mai trist si nu este mereu bine .Away ,away ......
Va iubesc mult si va multumesc pentru tot ,A & S !
Da,poti spune ca ei au totul si chiar si aceasta sansa de a vedea lumea .Nu e chiar asa.Ii vezi bucurandu-se mereu de musafiri,de povesti depanate in fata semineului.Le stralucesc ochii la istorioarele noasre copilaresti, nu la stralucirile stirilor de printre straini. Cand esti acolo ,departe,esti mai solidar,mai visator ,mai sincer ,mai trist si nu este mereu bine .Away ,away ......
Va iubesc mult si va multumesc pentru tot ,A & S !
sâmbătă, 27 iunie 2009
Un rege ,o moarte timpurie ,un ultim omagiu
Poate ca nu sunt in masura sa comentez eu aceasta pierdere mare pentru ca nu mai sunt un fan inrait al cantaretului Michael Jackson.Dar am fost si am crescut cu muzica lui si macar un omagiu scurt , cateva randuri de amintire sa las in urma in memoriam .Sunt multe lucruri de scris :frumoase sau urate despre acest star al muzicii ,insa acum cand el s-a stins ,nu cred ca mai are rost sa facem vreun comentariu rau la adresa lui .Stiu ca era iubit ,melodiile lui te ridicau de pe scaun ca sa le dansezi.Si nu era timpul sa fie luat in ceruri .Mai avea multe de demonstrat aici pe pamant .Insa d-zeu cred ca l-a strigat pentru a fi langa el si langa ceilalti asi ai muziccii ... Vei ramane aici in inimile noastre si poate ca moartea ta ne va mai maturiza pe noi, muritorii de aici .
Esti legenda nemuritoare a muzicii pop si chiar de nu ai avut coroana ,acum cred ca ai un tron vesnic si ne veghezi de acolo ,de sus !
Te iubim !
Astept comentariile voastre la aceasta pierdere !
Andreea si fanii
Esti legenda nemuritoare a muzicii pop si chiar de nu ai avut coroana ,acum cred ca ai un tron vesnic si ne veghezi de acolo ,de sus !
Te iubim !
Astept comentariile voastre la aceasta pierdere !
Andreea si fanii
marți, 9 iunie 2009
Darul nostru minunat : VIATA
De ce sa multumim lui D-zeu? Pentru simplul fapt ca traim.Pentru simplul fapt ca avem aripi pentru a zbura pe pamant ,pentru a iubi sau a suferi aici...Si vreau sa scriu azi un gand pios in memoriam tuturor oamenilor mari care au urcat prea repede in ceruri pentru a-l ajuta pe D-zeu.Asa ca el acolo are un orasel al ingerilor: un parc al copiilor prea repede disparuti din viata ,un teatru in care joaca toti actorii buni si renumiti care au plecat dintre noi ,o academie a aviatorilor ,o scoala a profesorilor luati prea rapid de pe pamant, un spital al doctorilor care nu mai sunt. O mare familie ...
In numele tuturor celor de aici de pe pamant, va lumtumim si va iubim si speram ca aveti grija de noi de acolo de sus !Noi mai ramanem putin pe aceste meleaguri pentru a cinsti acest lucru minunat pe care il avem inca : VIATA!
Cu respect ,o oarecare ANDREEA...
In numele tuturor celor de aici de pe pamant, va lumtumim si va iubim si speram ca aveti grija de noi de acolo de sus !Noi mai ramanem putin pe aceste meleaguri pentru a cinsti acest lucru minunat pe care il avem inca : VIATA!
Cu respect ,o oarecare ANDREEA...
duminică, 24 mai 2009
Doar eu ,asa cum sunt
Ma intreb uneori unde si cand vine multumirea aceea sufleteasca ca ai fost tu si ca te -a salutat pe tine cineva ,ca ti -a zambit cineva pentru simplul fapt ca si tu i -ai aratat o fata multumita!Nu se vrea sa se deranjeze pe nimeni cu ganduri aleatorii ,insa doare cand esti uitat sau nebagat in seama ,jignit sau ironizat.Durerea se simte acum dar isi lasa in timp o amprenta mai adanca .Uneori nu doresti sa primesti in schimb nimic mai mult decat echivalentul a ce ai oferit tu!Sau macar pe jumatate .Iti pierzi increderea in tine ,iti pierzi echilibrul doar la cateva vorbe aruncate aiurea exact de cel de la care te astepti sa-ti zambeasca sau sa te imbratiseze ,sa te ajute la greu si sa te sfatuiasca .Atunci te trezesti in lumea asta mare si rece ,goala si fara un scop ,simti ca totul este pierdut si nu mai vrei sa lupti.te mai tine un fir ,gandul ca mai sunt cateva suflete care iti ofera un salut macar in diminetile singuratice ! Atat doar ... dar nu e totul pierdut.
Intrebarea mea pentru voi este :Oare se va schimba ceva sau cum se va schimba in viata acestor persoane uitate si triste ,va aparea noutatea si cand ?
Intrebarea mea pentru voi este :Oare se va schimba ceva sau cum se va schimba in viata acestor persoane uitate si triste ,va aparea noutatea si cand ?
miercuri, 20 mai 2009
Eu sau Hellene ?
Azi da,ieri nu.Maine e incert .Singurul lucru de care sunt sigura este ca vreau sa fiu eu azi si maine sa intru inapoi in aceeasi umbra cu care m-am obisnuit pana acum.Sa incep acum sa multumesc ca pe covorul rosu de la Oscar nu pot ,nu m-as simti bine ,insa as putea sa spun ca va iubesc pe toti care nu m-ati uitat ,in special pe prietena mea OACHI si pe ERNEST ,puiul meu.
Sper sa fim asa mereu uniti si sa traim viata la cote maxime cum imi place mie sa zic.
Intrebarea mea este : Ce mi s-ar potrivi mai mult Andreea sau Hellene ?
Va pup ! La multi ani Hellene !
Sper sa fim asa mereu uniti si sa traim viata la cote maxime cum imi place mie sa zic.
Intrebarea mea este : Ce mi s-ar potrivi mai mult Andreea sau Hellene ?
Va pup ! La multi ani Hellene !
joi, 7 mai 2009
Noi ,cei de azi ,cei de ieri
De ce acest titlu ?Pentru ca ne dam singuri de furca,ne incurcam itele si nici nu incercam sa iesim la liman .Ne place sa stam asa nepasatori ,fara sa schimbam ceva.Deciziile nu-mi plac niciodata sa le iau si sa nu ma tin de ele pana la sfarsit!
Prietenii mei sunt cei mai importanti dupa familie!Trecutul meu este o parte frumoasa din viata mea fara care nu as putea trai.
Imi respect prezentul si incerc sa il fac deosebit mereu ,sa -mi formez amintiri placute din care sa ma hranesc apoi la batranete.
Am totul !CE-MI LIPSESTE ?Ar fi ceva...
Daca ghiciti ,astept propuneri!
va pup!
Andreea!
Prietenii mei sunt cei mai importanti dupa familie!Trecutul meu este o parte frumoasa din viata mea fara care nu as putea trai.
Imi respect prezentul si incerc sa il fac deosebit mereu ,sa -mi formez amintiri placute din care sa ma hranesc apoi la batranete.
Am totul !CE-MI LIPSESTE ?Ar fi ceva...
Daca ghiciti ,astept propuneri!
va pup!
Andreea!
marți, 28 aprilie 2009
2 ani ...si inca 2
La multi ani Ernest!La multi ani pentru noi doi!Te iubesc desi tu nu prea ma crezi!Si vreau sa fim fericiti!Multumesc parintilor si socrilor mei ca sunt alaturi de mine mereu.Si ii iubesc pe nasii mei de aur !Si seniorii si juniorii!
A voastra Andreea !
Sa fim sanatosi!
No comment!
A voastra Andreea !
Sa fim sanatosi!
No comment!
sâmbătă, 4 aprilie 2009
Noi si primavara crizei...
Criza? Ce inseamna criza ? Criza de idei ?Nu.Criza de bani? Nici atat!Criza de inima ?Nu.Doar criza de sentimente la unii si criza de caldura a vremii!Nu as putea sa ma leg de acest cuvant decat daca traiesc intr-o tara fada ,in care oamenii sunt egoisti si in care plictiseala pluteste peste tot .
Unii zic ca iubirea si timpul le rezolva pe toate .Nu cred .Calea sufletului tau te poate indruma gresit sau nu in viata !Totul depinde de tine cum incerci sa rezolvi aceasta criza a secolului ....
Intrebarea mea este > "Credeti ca noi suntem implicati direct in radacina acestei crize si daca da tot noi am putea sapa adanc ca sa iesim cu bine la suprafata din criza ?"
Vedeti ca nu am mai fost pesimista si am abordat un subiect larg intalnit ?As vrea sa va sugerez ceva :mi -ar placea sa fim un pic mai romantici la acest subiect si sa nu cadem in latura politica a problemei .va pup.
Andreea
Unii zic ca iubirea si timpul le rezolva pe toate .Nu cred .Calea sufletului tau te poate indruma gresit sau nu in viata !Totul depinde de tine cum incerci sa rezolvi aceasta criza a secolului ....
Intrebarea mea este > "Credeti ca noi suntem implicati direct in radacina acestei crize si daca da tot noi am putea sapa adanc ca sa iesim cu bine la suprafata din criza ?"
Vedeti ca nu am mai fost pesimista si am abordat un subiect larg intalnit ?As vrea sa va sugerez ceva :mi -ar placea sa fim un pic mai romantici la acest subiect si sa nu cadem in latura politica a problemei .va pup.
Andreea
duminică, 22 martie 2009
De ce nu putem invinge moartea ? *dedicat unei bune prietene de familie
Ne luptam cu animale fioroase ,cu boli nemiloase si uneori iesim invingatori .Dar cel mai dureros este ca nu invingem moartea .De ce ?Nu are infatisare ,nu are mai multe decat noi ,e decat un abur transparent si fara miros ,fara sentimente si fara judecata .E ceva neinsemnat si noi ,fiintele supreme ,oamenii ,nu o putem invinge orice am face .DE CE ? Daca cunoasteti vreun raspuns astept parerile voastre .Cel mai rau este cand vezi ca s e apropie acest abur din departare ,fugi ,incerci sa- l ocolesti si nu reusesti .Te ia fara sa-ti dai seama .Sau esti martor neputincios pentru altcineva drag ,Te zbati sa-l salvezi ,impreuna cu oamenii in alb si degeaba .Renunti pentru ca acel cineva drag se pierde fara sa vrea in aburul infricosator !Ai da din sufletul tau ,ai vinde din sanatatea ta pentru a amana sosirii acelui fum albicios dar nu vrea sa discute cu tine .Pur si simplu nu te intreaba nimic .Nicio rugaminte nu e de folos aici ...DE CE ? Nicio lacrima nu e de ajuns ... Suntem oameni in calea nemilosului ... Vreau doar sa pot opri clipa prezenta ca sa ne mai bucuram unul de altul inaintea sosirii aburului ...Dar nu pot nici macar lucrul asta sa fac ! Sunt neputincioasa, sunt o muritoare! olutii nu gasesc.Doar va spun ca iubesc viata ,imi iubesc parintii ,socrii si sotul si pe toti prietenii mei si pe toate rudele mele .Atat pot face !
luni, 9 martie 2009
Floarea miraculoasa
De ce miraculoasa ?Pentru simplul fapt ca da culoare spatiului unde traiesc,unde respir.Pentru ca este a mea si pentru ca o pot privi ori de cate ori vreau.Pentru ca ma asculta de cate ori oftez si-mi ia din suflet o povara ori de cate ori o rog.Pentru ca este vie fata de ceilalti vii de langa mine care nu mai traiesc deloc...In fiecare zi ii sarut petalele si ea imi zambeste prieteneste .Nu stie sa vorbeasca insa stie mai bine decat oricine sa imi stearga o lacrima ,sa-mi smulga un zambet in fiecare dimineata ...Este un miracol de planta care a fost plantata miraculos de niste maini necunoscute ,miraculoase ,vrajite ...Istoria ei nu ma intereseaza mai mult decat simplul fapt ca este langa mine mereu, neconditionat...
Intrebarea mea pentru voi este :Sa existe oare o putere secreta in plante care sa ne ajute sa trecem peste greutati ?
va pup!
Andreea
Intrebarea mea pentru voi este :Sa existe oare o putere secreta in plante care sa ne ajute sa trecem peste greutati ?
va pup!
Andreea
miercuri, 18 februarie 2009
NEINCREDEREA SAU INSTRAINAREA ?
Azi am pierdut pe cineva drag si asta doare !
Cuvinte care dor ,niciodata nu sunt deajuns pentru a atinge inima unei persoane dezinteresate de tot ce e in jurul ei ,nu? Am incercat sa fiu cum vor altii si totusi sa pastrez o limita a mea ,insa nu am putut .E ca si cum am incercat sa ma lupt cu cineva invizibil .De ce? Ma intreb mereu daca e bine ce fac si cum fac ?Dar de ce ma intreb mereu cu ochii in lacrimi ?Ma lupt cu aceeasi batalie impotriva neincrederii de atata vreme ,am vrut sa fiu si eu cu ei ,sa am prieteni ,sa fiu iubita ,sa fac surprize si sa fiu surprinsa .De ce nu am fost macar inteleasa ?Dar cel mai rau este sentimentul de vinovatie pe care ti- l arunca altii si prin care te simti jignita.Sunt probleme mai mari decat ale mele ,insa vreau ca in seara asta sa o consider pe asta cea mai grava.De ce ?!Va spun imediat !Totul vine de la a pierde un prieten care te -a vorbit pe la spate,in care ma incredeam si pe care il respectam enorm.Nu am cerut nimic in plus ,am gresit enorm ,insa am vrut doar respect ,un joc cu cartile pe fata ,pe care unii nu -l pot juca mereu .Eu sunt invinsul cu regulile lor ... Viata este o cale ferata lunga pe care circula un tren .Dar statiile sunt aleatorii: Norocul ,Neincrederea ,Ghinionul,Tristetea ,Sanatatea Instrainarea ,Iubirea si ultima FERICIREA .Ma intreb de ce nu ajung la ultima statie niciodata ,doar din cauza unora care nu joaca corect sau pentru ca zabovesc prea mult in statia asta :NEINCREDEREA .Desi am tot bagajul facut ,de ce nu pot prinde iar trenul ?Intrebarea saptamanii este : Credeti ca putem singuri depasi NEINCREDEREA altora ?
Cuvinte care dor ,niciodata nu sunt deajuns pentru a atinge inima unei persoane dezinteresate de tot ce e in jurul ei ,nu? Am incercat sa fiu cum vor altii si totusi sa pastrez o limita a mea ,insa nu am putut .E ca si cum am incercat sa ma lupt cu cineva invizibil .De ce? Ma intreb mereu daca e bine ce fac si cum fac ?Dar de ce ma intreb mereu cu ochii in lacrimi ?Ma lupt cu aceeasi batalie impotriva neincrederii de atata vreme ,am vrut sa fiu si eu cu ei ,sa am prieteni ,sa fiu iubita ,sa fac surprize si sa fiu surprinsa .De ce nu am fost macar inteleasa ?Dar cel mai rau este sentimentul de vinovatie pe care ti- l arunca altii si prin care te simti jignita.Sunt probleme mai mari decat ale mele ,insa vreau ca in seara asta sa o consider pe asta cea mai grava.De ce ?!Va spun imediat !Totul vine de la a pierde un prieten care te -a vorbit pe la spate,in care ma incredeam si pe care il respectam enorm.Nu am cerut nimic in plus ,am gresit enorm ,insa am vrut doar respect ,un joc cu cartile pe fata ,pe care unii nu -l pot juca mereu .Eu sunt invinsul cu regulile lor ... Viata este o cale ferata lunga pe care circula un tren .Dar statiile sunt aleatorii: Norocul ,Neincrederea ,Ghinionul,Tristetea ,Sanatatea Instrainarea ,Iubirea si ultima FERICIREA .Ma intreb de ce nu ajung la ultima statie niciodata ,doar din cauza unora care nu joaca corect sau pentru ca zabovesc prea mult in statia asta :NEINCREDEREA .Desi am tot bagajul facut ,de ce nu pot prinde iar trenul ?Intrebarea saptamanii este : Credeti ca putem singuri depasi NEINCREDEREA altora ?
marți, 10 februarie 2009
Regretam a exista sau existam pentru a regreta ?
Buna din nou ! Hai ca la aceasta intrebare va dau cam mult de gandit nu ?Eu nu regret nimic decat copilaria ...Ca nu am trait-o la cote maxime !Ca nu am descoperit leacul impotriva imbatranirii ca sa mai pot alerga vesela pe stadion ,sa pot sa ma cocot rapid in ciresul de la bunica sau sa pot merge desculta prin parc.Acum nu mai pot face nimic din toate astea...Si cel mai frumos era cand completam jurnalul pe sub pat inainte sa ma prinda mama ...V -am dat de gandit,nu ?Astept pareri !Va pup!
Andreea
Andreea
luni, 2 februarie 2009
O noua luna ,o ultima iarna ....
Am revenit azi mai energica ca intotdeauna .Einmal ist keinmal!zice un proverb nemtesc .
Azi propun ceva de reflectat mai profund >TRECUTUL A LASAT O AMPRENTA ADANCA IN PREZENTUL VOSTRU SAU INVERS ?Cum nu se poate ?Ba da !Ia ganditi-va de cate ori nu ati visat cand erati mici sa faceti ce faceti chiar in ziua de azi .Sau de cate ori nu v-ati gandit acum ca era mai bine ce faceati in trecut .Nu -mi pare rau de nimic care s-a petrecut pentru ca l-am trait la cote maxime .Nu -mi place la nebunie nici prezentul ,insa sper ca oricine la un viitor care sa -mi aduca ceva frumos ,o speranta ,un zambet nou...
Astept pareri !
Andreea
Azi propun ceva de reflectat mai profund >TRECUTUL A LASAT O AMPRENTA ADANCA IN PREZENTUL VOSTRU SAU INVERS ?Cum nu se poate ?Ba da !Ia ganditi-va de cate ori nu ati visat cand erati mici sa faceti ce faceti chiar in ziua de azi .Sau de cate ori nu v-ati gandit acum ca era mai bine ce faceati in trecut .Nu -mi pare rau de nimic care s-a petrecut pentru ca l-am trait la cote maxime .Nu -mi place la nebunie nici prezentul ,insa sper ca oricine la un viitor care sa -mi aduca ceva frumos ,o speranta ,un zambet nou...
Astept pareri !
Andreea
luni, 26 ianuarie 2009
O noua provocare ...
Buna dragii mei .
Vad ca va ambitionati sa -mi scrieti si asta imi place.M -am gandit la alta intrebare pentru voi .Meditand eu zilele trecute la lucruri triste ca altceva nu ma caracterizeza,nu ?Insa si tristetea trebuie analizata ,nu ?Mi-am dat seama ca sunt multe boli in lume ,suferinta multa ,lacrimi si durere .
M- a pus pe ganduri o intrebare :Oare despartirea nu este la fel de grava ca oricare boala ,insa intr- o alta haina mai dulce ,daca pot spune asa? Ganditi-va la despartirea de un prieten drag ,de animalul care ti-a fost fidel ,de cartea sau serialul favorit ,de zambetul vecinei sau de glumele copilului care a crescut ....As vrea raspunsuri sincere si apoi va spun si parerea mea ca de obicei .
va pup
Andreea
Vad ca va ambitionati sa -mi scrieti si asta imi place.M -am gandit la alta intrebare pentru voi .Meditand eu zilele trecute la lucruri triste ca altceva nu ma caracterizeza,nu ?Insa si tristetea trebuie analizata ,nu ?Mi-am dat seama ca sunt multe boli in lume ,suferinta multa ,lacrimi si durere .
M- a pus pe ganduri o intrebare :Oare despartirea nu este la fel de grava ca oricare boala ,insa intr- o alta haina mai dulce ,daca pot spune asa? Ganditi-va la despartirea de un prieten drag ,de animalul care ti-a fost fidel ,de cartea sau serialul favorit ,de zambetul vecinei sau de glumele copilului care a crescut ....As vrea raspunsuri sincere si apoi va spun si parerea mea ca de obicei .
va pup
Andreea
vineri, 23 ianuarie 2009
O saptamana noua,dragii mei
Deci vad ca ati deschis dialogul .Asa imi place.Mai ales ca imi dati noi idei.Pentru saptamana asta am o noua provocare .Andreei ii plac secretele ,misterele nu ?
Stiati asta nu? Ca daca tot a aparut dnul ANONIM pe care incerc sa-l pozitionez in mintea mea si nu- i gasesc inca locul,atunci trebuie sa va tes noi subiecte .Nu mai vreau sa fiu trista ,desi asta ma caracterizeaza mereu ,vreau sa fiu interesanta ,descoperita in fiecare zi mai mult si vreau sa discutam multe lucruri...
Intrebarea saptamanii este :Misterul va incita ?
Astept pareri !
Va pup!
Andreea
Stiati asta nu? Ca daca tot a aparut dnul ANONIM pe care incerc sa-l pozitionez in mintea mea si nu- i gasesc inca locul,atunci trebuie sa va tes noi subiecte .Nu mai vreau sa fiu trista ,desi asta ma caracterizeaza mereu ,vreau sa fiu interesanta ,descoperita in fiecare zi mai mult si vreau sa discutam multe lucruri...
Intrebarea saptamanii este :Misterul va incita ?
Astept pareri !
Va pup!
Andreea
duminică, 18 ianuarie 2009
Intrebarea saptamanii
Vad ca nu va inghesuiti la un dialog cu persoana mea insa eu insist, poate poate .Trebuie macar sa scriu ce intrebari imi trec mereu prin cap si raman fara raspuns tot in cap sau in scris aici.
Intrebarea mea este >In ce ordine asezi urmatoarele lucruri ca importanta in viata ta :ciocolata ,copiii ,cartile ,patinajul si de ce ?Cam greu nu ?
Insa eu sper la un dialog cu voi si asa mai ne cunoastem ca oameni ,ca gandire ,ca idei !
Va pup !
Andreea
Intrebarea mea este >In ce ordine asezi urmatoarele lucruri ca importanta in viata ta :ciocolata ,copiii ,cartile ,patinajul si de ce ?Cam greu nu ?
Insa eu sper la un dialog cu voi si asa mai ne cunoastem ca oameni ,ca gandire ,ca idei !
Va pup !
Andreea
sâmbătă, 10 ianuarie 2009
Un nou inceput,un an nou fericit !
Bine v-am regasit .Probabil vedeti ca la mine ploua cu catelusi ,trandafiri sau chiar prajiturele ...De ce ?
E noul an si vreau sa va mearga la toti bine , sa aveti parte de ce e mai frumos ...Mult noroc !O sa revin cu noutati si vreau sa imi dati idei .O sa propun in fiecare saptamana o tema de discutie .O sa va pun o intrebare sa vedem ce opinii imi dati !Saptamana asta intrebarea este :Ce credeti ca as putea face ca lumea sa nu mai fie asa egoista ?
Cam greu ,insa astept pareri pentru ca voi sunteti inteligenti ,nu?
va pup!Andreea
E noul an si vreau sa va mearga la toti bine , sa aveti parte de ce e mai frumos ...Mult noroc !O sa revin cu noutati si vreau sa imi dati idei .O sa propun in fiecare saptamana o tema de discutie .O sa va pun o intrebare sa vedem ce opinii imi dati !Saptamana asta intrebarea este :Ce credeti ca as putea face ca lumea sa nu mai fie asa egoista ?
Cam greu ,insa astept pareri pentru ca voi sunteti inteligenti ,nu?
va pup!Andreea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
