marți, 17 octombrie 2017

Trandafirii

As putea spune ca mi-as dori din inima sa pictez trandafiri, sa pot sa le scot in evidenta mai mult coloritul si forma.... Niste flori superbe, florile dragostei, florile de care fiecare prezenta feminina se indragosteste iremediabil.
Insa cum nu sunt pictor, am incercat sa i fotografiez, sa le simt parfumul si sa i ating. Acest cadou surpriza l am primit de ziua mea, nici nu mi vine sa cred ca acest buchet ma poate face sa ma bucur mai mult decat cadourile pretioase.
Manunchiul destul de gros si serios de trandafiri imi aminteste de multe intamplari din copilaria mea , frumoase  sau mai putin. De fiecare clipa pe care aceasta planta cu" tepi "mi le ofera, o sa incerc sa ma  bucur la maxim.  Privesc petalele uneori firave ale rozelor de mai sus .Ador coloritul lor vioi, plin de viata, parfumul ce l raspandesc si chiar prospetimea frunzelor lor.
Florile nu cer nimic in schimb, decat apa si putina lumina, dar ne ofera mult mai mult. Cred ca iubirea e legatura dintre oameni si flori. Cate povesti poti tese in jurul unor astfel de flori.... si totusi ii ating inca o data ceea ce nu am mai facut- o decat acum 10 min- alta poveste, aceeasi iubire....si plec in noapte spre o alta destinatie. A mai trecut un an. Sunt trista, nostalgica, plina de amintiri si melancolie, insa trandafirii  imi permit sa visez, sa sper, sa ma reindragostesc de viata, de un viitor ce se contureaza vag in fata mea.     La multi ani- 12 oct 2017.
Andreea.

miercuri, 20 septembrie 2017

Ia aminte!

Am descoperit recent pe internet un foarte bun articol despre societatea noastra in general, cu bune si cu rele....Este interesant si vreau sa va rescriu aici articolul d ului George Carlin, ca sa intelegeti si voi de ce nu suntem fruntasi, premianti sau laudati in tara asta. Este taboul perfect al realitatii crunte, dure si reci care ne loveste si in spate si in fata.

”Paradoxul timpurilor noastre este faptul că avem constituții înalte, dar răbdări joase, magistrale late, dar viziuni înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin, cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puțin. Avem case mari, iar familii mici, comodități mai multe, iar timp mai puțin.
Avem studii mai bune, dar gândire mai proastă, cunoștințe mai vaste, dar mai rău apreciem situațiile, avem mai mulți experți, dar și mai multe probleme, o medicină mai dezvoltată, dar o sănătate mai rea.
Consumăm prea mult alcool, fumăm prea mult, cheltuim în exces și fără responsabilitate, râdem prea puțin, ne deplasăm cu viteză prea mare, ne înfuriem foarte ușor, ne ducem la culcare prea târziu, ne trezim prea obosiți, citim prea puțin, privim prea mult televizorul și ne rugăm prea rar.
Ne-am majorat aspirațiile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea puțin, iubim prea rar și urâm frecvent.
Știm cum să supraviețuim, dar nu știm cum să trăim.
Adăugăm anii la viața omului, dar nu adăugăm viață la ani.
Am ajuns la lună și ne-am întors, dar cu greu trecem strada pentru a face cunoștință cu noul vecin.
Cucerim spațiul cosmic, dar nu cel sufletesc.
Realizăm mai multe, dar nu cele mai bune lucruri.
Curățăm aerul, dar ne pătăm sufletul.
Am supus atomul, dar nu și prejudecățile.
Scriem mai mult, dar studiem mai puțin.
Planificăm mai mult, dar obținem mai puțin.
Am învățat să ne grăbim, dar nu și să așteptăm.
Creăm computere mai performante, dar comunicăm mai puțin.
Sunt timpurile unui consum rapid cu o digestie proastă, a unor oameni mari cu suflete mici, a unor venituri rapide cu relații dificile.
Este timpul creșterii veniturilor familiale și a creșterii numărului de divorțuri, a caselor frumoase și a familiilor distruse.
E timpul distanțelor mici, a scutecelor de unică folosință, a moralei unice, a relațiilor de ocazie, a kilogramelor în plus și a pastilelor, care le fac pe toate: te excită, te liniștesc și te omoară…
E timpul vitrinelor pline și a depozitelor pustii.
Este timpul scrisorii care ajunge la tine într-o secundă, pe care poți s-o distribui sau s-o ștergi.
Ia aminte! Acordați-le mai multă atenție celor care vă sunt alături, fiindcă ei nu vor fi acolo pentru totdeauna.
Ține minte, spune-le lucruri frumoase celor ce te privesc de jos cu admirație, pentru că această ființă mică va crește în curând și nu va mai fi lângă tine.
Ține minte și cuprinde cald persoana dragă, pentru că este singura ta comoară pe care o poți oferi din inimă și care nu constă nimic.
Ține minte și spune „te iubesc” oamenilor dragi, dar nu fără ca să simți asta.
Săruturile și îmbrățișările pot îndrepta orice neplăcere, atunci când vin din inimă.
Ține minte și țineți-vă de mâini, apreciați momentele în care sunteți împreună, pentru că într-o zi nu veți mai fi.
Găsește timp pentru iubire, pentru comunicare și pentru posibilitatea de ai spune tot ce ai pe suflet.
Pentru că viața se măsoară nu în numărul de inspirații și expirații, dar în numărul de momente în care ți se taie respirația!”

Frumos spus....   Andreea



sâmbătă, 2 septembrie 2017

PREZENTUL= o umbra a trecutului?!

Caut de ceva vreme sa inteleg de ce la rezolvarea unei probleme urgente se cauta intai vinovatul pentru a se agata de ceva, de cineva, in loc sa vedem solutia ardenta, rezolvarea iminenta .....De ce nu te poti bucura de prezent asa cum este, de ce nu esti inteles daca ai gresit cu ceva si mai ales de ce nu esti apreciat cand ai realizat ceva frumos. Ori invidia este de vina, ori ego -ul , ori mandria, sa ti se recunoasca tie meritul, desi radacina solutiei a fost la altcineva. Dar nu poti recunoaste, nu poti fi tu mai prejos pentru o alta persoana, no name....nu ? Prezenttul mi -a oferit doar situatii de genul- ala are, ala a facut, ala a invatat mai mult, celalalt nu stie nici macar ce e politetea, e lipsit de bun simt , nu are nici macar o masina, etc. Este total gresit : suntem egali, asa am fost lasati- Adam si Eva identici. Nu- mi amintesc ca Adam sa aiba facultate si Eva doat scoala generala nu?!😆😆😆 Ma supara zilnic aceste idei preconcepute sa fac diferenta intre oameni si ma deranjeaza, dar mai ales ma obosesc aceste tabele pe categorii de persoane. Apoi sunt judecata de ce nu- mi place aceasta viata- pentru ca este plina de indiferenta si mai ales egoism si lipsa iubirii si comunicarii care, toate, duc la situatii jenante, pe care le pot evita, dar din cauza altora nepasatori, tot eu pic vinovata, mandrie si minciuna = dezastre totale. Cel mai enervant este ca as vrea sa corectez tot ce pot, incerc sa arat unora unde gresesc, dar tot ma izbesc de acest zid al nepasarii umane si al intelegerii eronate. As vrea sa gasesc macar o persoana in jurul meu care sa mi dea macar o jumate de solutie la aceste probleme, dar credeti ca macar cineva se opreste din viata lui, din cotidianul sau si din tabieturile sale anoste pentru a citi aici vreun rand?! NU. Atunci iar un efort in van.... Si tara incotro?! Asumarea- nici macar nu se cunoaste definitia acestui cuvant. Nu intereseaza sa facem ceva mai bun, ci doar sa facem pentru noi si atat.
Pacat...
Andreea.

luni, 10 iulie 2017

Ramas bun, tata!

Uneori nu ti gasesti cuvinte pentru o durere mare, uneori nu ai nici lacrimi....Ingerii sunt rari, si daca esti printre cei care  i ai cunoscut si i ai simtit in suflet ca pe niste ingeri, oameni minunati, unici, calzi si binedispusi, esti norocos.
Eu am avut acest noroc- l-am cunoscut pe tata si 40 de ani am invatat ce e bunatatea, cinstea, respectul si veselia. Ca mine sunt multi alti tineri, insa pentru fiecare tata e sfantul acela, care ti aduce lumea la picioare, cu care crezi ca atingi stelele si care crezi ca ti transforma cosmarele in vise frumoase. El este cel care stie sa ti aline durerea si langa care stii ca totul se poate intampla pozitiv.
Tata, om minunat, bland, cald si onest, multumesc pentru ca m-ai invatat sa apreciez viata si lucrurile marunte, m ai introdus oamenilor buni, cu care am facut cunostinta in preajma ta si pur  si simplu multumesc ca ai existat in cea mai frumoasa perioada a vietii mele. Nimic nu va mai fi la fel, incerc sa continui viata asta pe Pamant alaturi de cei ramasi aici Jos pentru ca trebuie si pentru ca asa ti ai fi dorit si tu. Insa durerea si tristetea ca esti singur acolo Sus, fara noi, fara nepoteii tai, fara prieteni, este mare, nu se va stinge niciodata. Singura alinare este ca esti cu D zeu, care mi te a protejat atat si datorita caruia am avut norocul sa te am atat timp langa mine. Imi pare bine ca am trait mereu clipa si ca am vorbit mult, am fost cum am putut langa tine, desi doar telefonic unoeri, pentru ca acum am atatea amintiri frumoase cu care ma voi hrani pentru tot restul vietii mele. O sa am grija cu puterea care mi a mai ramas de mama, asa cum ai fi vrut si de florile tale, nepoteii tai. Dar as minti sa zic ca nu mi doresc sa fiu cu tine acolo Sus sa vorbim si sa ne amintim copilaria , adolescenta si alte evenimente frumoase.
Te iubesc si te voi iubi mereu suflet bun si blajin! Ma rog doar sa ti fi gasit linistea si pe prietenii tai pe care i am pierdut de ceva vreme.
Ramai cu bine, ingerul meu! O data o sa ne revedem cu drag... e doar timpul intre noi. Te voi astepta intotdeauna sa mi mai luminezi universul cu voiosia si rabdarea ta.

sâmbătă, 24 iunie 2017

Lupta cu viata

    Te intrebi mereu de ce ai un anume destin, cine ti l a ales si daca tu ai putea sa ti l schimbi. Intr-o perioada scurta de timp, am inteles ca el e deja scris orice ai face si ca ar trebui trait orice moment la maxim pana in momentul respectiv. Pretuieste clipa alaturi de fiecare, zambeste ti in oglinda in fiecare zi cand ai puterea. Nu ti trebuie un motiv pentru nimic, trebuie doar sa intelegi ca viata e scurta si iti ofera surprize cand nu te astepti, placute sau neplacute. Daca cineva imi dadea aceste sfaturi acum cativa ani, nici nu l luam in seama. Aveam impresia ca sunt invincibila, ca am fost aleasa sa fiu norocoasa si sa ocolesc necazurile. Asa a fost de multe ori, nu am simtit ce e durerea sau tristetea, insa fiecare are o perioada de suferinta si intr un tarziu aceasta vine. Crezi ca te a ocolit? Nu e asa. Intotdeauna speram ca vom trece peste tot ce e negru si fatidic, dar in interior raman urmari, slabiciuni si amintiri urate.
   Viata este frumoasa, dar scurta. Insa are capcanele ei... Iubiti tot ce este frumos cat aveti timp, putere si dispozitie!
Andreea

vineri, 12 mai 2017

Fluturii

....daca iubesti fluturii, nu le frange aripile in dorinta ta de a avea ceva frumos langa tine.
....daca iubesti oamenii, nu i impiedica sa simta asta in dorinta ta sa ti fie bine pt ca ai nevoie de ei.
Asta este dragoste adevarata...viata, pasiune. Familia este floarea, pe care fluturii poposesc in cautarea necontenita a noului, pe care ei ratacesc sentimente, lacrimi sau zambete pentru noi, ceilalti....

Multumesc pentru ceea ce sunt, ceeea ce am si ceea ce am invatat sa simt! Multumesc pentru fiecare clipa, privire sau oftat! Multumesc pentru aceasta dorinta care s a nascut inauntrul meu de a fi si cei din jur bine, pentru ca am avut puterea sa refuz regretul, egoismul, invidia, trufia sau grandomania! Multumesc pentru ca IUBESC, pentru ca TRAIESC!
Cu bine, Andreea.

luni, 8 mai 2017

Viata este cel mai frumos cadou

       Zambeste, maine poate fi mai greu! Zambeste, viata este iubire, apreciere si grija! Recunostinta inseamna putere de viata, forta, dragoste. Multumeste in fiecare  zi celor din inima ta, celor din jur, Celui care te vegheaza de Sus si vei simti cum renasti, cum poti spera! Incercarea de a fi mai bun iti va face ziua mai frumoasa, vei intelege motivul pentru care traiesti. Nu te jena sa fii tu insuti si sa arati cum iubesti! Nu exista bariera timpului! Nu trebuie sa existe pesimism si egoism pentru a fi o persoana mai buna, mai frumoasa si mai darnica! Multumeste in fiecare clipa pentru ca ai norocul de a  fi primit cel mai frumos cadou- viata!

Andreea