marți, 8 mai 2018

Cuvintele unui mare adevar, cuvintele existentei noastre

       Nu sunt eu fan al tehnicii moderne, tabletelor, i-phone urilor si aparatelor care ne fac sclavii scaunelor de birou, ne transforma in soareci de birou sau ne fac pacienti siguri ai cabinetelor oftalmologice, insa apreciez cand un om, un mare om, autorul vietii noastre moderne si al actualitatii dureroase si permanente, ireversibile, Steve Jobs, si a dat seama la sfarsitul existentei sale de greselile si omisiunile proprii. Va relatez mai jos ce a scris el inainte de a muri, inainte de a simti ca Moartea nu iarta pe nimeni , indiferent cine e si ce a facut pana atunci. (Este un mare adevar pe care toti il pierdem din vedere, ne grabim si nu l realizam mai devreme, regretele sunt prea tarzii.)

„Am ajuns pe culmile succesului în lumea afacerilor. În ochii altora, viața mea este un simbol al succesului. Cu toate acestea, în afară de munca mea, nu prea am alte motive de bucurie. În final, averea este doar „o felie” de viață cu care sunt acomodat, obișnuit.
În această clipă, zăcând pe patul de spital, filmul vieții mele mi se perindă prin fața ochilor. Realizez că toată recunoașterea, laudele, bogăția de care m-am bucurat, au pălit, au devenit fără de sens în fața apropiatei morți.
În întunericul camerei, mă uit la luminile verzi de la aparatele care mă țin în viață, aud sunetele mecanice sacadate făcute de ele și simt respirația Zeului Morții apropiindu-se.
Acum, când am făcut bani cât pentru trei generații, ar trebui să ne concentrăm pe alte aspecte ale vieții care nu au legătură cu partea financiară. Trebuie să fie ceva mai important de atât!
Să fie relațiile… să fie arta, să fie un vis neîmplinit din tinerețe?
Fuga non-stop după bani transformă o persoană, cât de normală ar fi ea, într-o ciudățenie asemenea mie. :(
Dumnezeu ne-a lăsat simțurile ca să recepționăm dragostea, sentimentele celor din jur şi nu iluziile false aduse de averi.
Toți banii, toate proprietățile și investițiile din viața mea, nu le pot lua cu mine în mormânt. Tot ce pot lua sunt amintirile scăldate în iubirea dată și primită. Acestea sunt adevăratele bogății care te vor urma, însoți mereu, dându-ți puterea și lumina care sunt necesare să mergi mai departe. Dragostea nu cunoaște distanță! Viața nu are limite! Mergi unde vrei să mergi! Atinge vârfurile pe care vrei să le atingi! Totul se bazează pe 2 lucruri: inima și mâinile tale. Atât!
Poți să angajezi pe cineva să conducă mașina în locul tău, să producă bani pentru tine, dar nu poți plăti pe cineva să îndure boala în locul tău!
Lucrurile materiale pierdute mai pot fi recuperate. Dar e un lucru care nu poate fi recuperat odată pierdut: - VIAŢA!
Când o persoană intră în sala de operație, va realiza că există o carte pe care nu a terminat-o de citit – „Cartea trăitului sănătos”.
Indiferent de etapa vieții în care ne aflăm acum, odată cu trecerea timpului, ne vom confrunta cu ziua în care cortina va cădea peste noi.
Pune preț pe dragostea pentru familia ta, iubește-ți consortul, prietenii...
Poartă-te bine cu tine! Prețuiește-i pe ceilalți!"  -  Directorul şi cofondatorul Apple, Steve Jobs.

miercuri, 2 mai 2018

Definitie

       M -am tot gandit la ce inseamna intr -adevar "mama" . Ce definitie corecta si originala sa i dau eu, s- o personalizez intr- un fel : mama = job pe termen nelimitat fara concediu. (renumeratia depinde de calitatea persoanei care lucreaza, adica a mamei, si a educatiei pe care stie sa i-o acorde copilului, copiilor) . Si in general salariul nu este in bani, ci in emotii si trairi de-a lungul vietii.

joi, 19 aprilie 2018

5 lucruri care se gresesc in cresterea copilului de mic

      Buna tuturor. M am gandit ca ar trebui sa stiti macar cinci mari greseli care se fac cand copilul este bebe si de urmarile carora ne lovim cand copilul este mare. Am diverse cunostinte cu bebei sau cel putin am avut, caci timpul a trecut si este ireversibil. Bebeii au crescut iute iute. Ne stim la maternitate azi si apoi ne trezim deodata cu cel mic la gradinita deja. M am gandit si am tot urmarit, m am tot lovit de multe probleme cand ai bebe si am invatat mult, am capatat o experienta din aceasta practica a mea personala cu bebeii mei cat si de la altii, pe care n am gasit in carti uneori.
       1. Bebele trebuie lasat sa doarma singur. Te poti juca cu el cand e treaz dar nu sta langa el cand doarme, apoi va trebui tot timpul sa stai si pierzi din timpul tau scurt de mamica.(sunt si alte treburi prin casa de facut) . Unii plang la inceput singuri, dar le va trece cu rabdare.
        2. De mic invata l cu reguli pe care sa nu le schimbi. Asa va fi ordonat mereu si se va tine de un program al sau care te va ajuta si pe tine ca mamica.
        3. Nu vorbi urat cu altcineva in prezenta lui, nu fi violent in prezenta lui. Te va copia imediat si va povesti si celorlalti tot ce vede in casa.
        4. Daca isi doreste ceva si stii ca nu e bine pt el, nu i da, chiar daca el va plange fff mult. Nu merge cu santajul sentimental. A 2 a oara va stii asta si nu va mai cere.
        5. Surprinde mereu momentele interesante in poze cu bebele si cu familia ta, chiar daca nu e f frumos imbracat sau aranjat. Scoate le in albume cu fotografii si pastreaza le, sa le mai rasfoiti cand bebele a crescut si cand poate intelege cum si ce facea zilnic acasa in mediul lui sau la evenimente de gala.
         Este foarte greu dar foarte frumos in lumea copiilor, sa le intelegi secretele si micile aventuri, insa totul cu mare rabdare, pasiune, imaginatie si iubire. Viata nu trebuie traita fara sa ai un bebe.... e soarele tau pe cerul nostru! Toti ne vom bucura mai incolo de zambetele si de glumele celor mici, de amintirile celor mari in adolescenta! Dar munca e  in special a ta, a mamicii si putin a tatalui! Doar ei conteaza in universul lui!
           A voastra, Andreea.

vineri, 16 martie 2018

Viata

     Toti suntem datori cu o moarte. Stiu acest lucru ingrozitor si nu ma sperie nimic. Mai stiu ca si acolo Sus ma asteapta mereu cineva drag, dar deocamdata apreciez viata, multumesc pentru tot ce am, pentru o familie extraordinara, niste parinti minunati, un fiu care va merge la scoala anul acesta- un copil foarte iubitor, o fiica ca o papusa, isteata foc, un sot unic care are grija de noi, niste socrii exceptionali, fini si nasi foarte buni, prieteni, vecini, matusi si verisori cu suflet minunat.
      Nu vreau sa treaca timpul fara sa le zic tuturor multumesc si ca ii iubesc mult. Uneori nu-i aprob in tot ceea ce imi spun, insa ma bucur ca are cine sa mi dea un sfat, o povata, sa ma asculte. Nu ma enervez niciodata, nu ma supar pe ei. Daca privesc in urma, sunt fericita ca am realizat acest lucru, desi nu este ceva extraordinar, este doar ceva firesc si simpu, care fiecare ar merita. Insa pentru mine, a avea asa oameni aproape si un asemenea noroc, este cea mai mare fericire si multumire. Nu am nici un regret. Multumesc Doamne pentru o asa bogatie!
       A voastra, Andreea.

vineri, 16 februarie 2018

Povestea bogatiei....sufletului

    Cand spunem bogatie, ne gandim prima data la bani, mai ales tineretul din ziua de azi- euro, investitii, case, masini, conturi grase, plimbari in strainatate. Eu, putin de moda veche, boema si cu un suflet care traieste inca acea perioada a copilariei si a inocentei, desi in buletin nu arat, ma uit prima data in camera de langa - cei doi ingerasi vii si plini de energie sunt cea mai mare bogatie a mea. Iubesc sa fiu mama, asa cum ma descurc eu.
      Va zic o poveste paralela din care reiese ca nu banii fac totul in viata, ca ceea ce te implineste in viata nu e pe plan financiar, ci e doar intretinut de bani, insa la capatul tunelului, bogatia este doar langa tine si chiar te tine de mana. Povestea Victoritei sau chiar povestea fiecaruia dintre noi sau cel putin a multora, incepe foarte frumos si este toata de altfel o istorioara vesela. Insa, daca cititi printre randuri, este total diferita.
       "Victorita traia intr un orasel mare, nu foarte mare, insa activ, energic si vesel. Se indragostise tanara, se iubea cu un tanar mai mic decat ea, pe care il credea Alesul. (ca toate fetele la inceput de drum). Si s -a intamplat, s -au casatorit si erau foarte bine, se plimbau, isi cumparau foarte multe, aveau o casa frumoasa, tot ce -si doreau. Toate alimentate bineinteles de aceasta putere a banilor care te urca si te coboara. Familiile ii ajutau cu tot ce -si doreau. Insa Victorita era uneori trista, simtea ca nu avea totul. Degeaba iti cumperi ce vrei, daca tu esti singur in doi, nu?! Nu intelegea de ce! Cu timpul si -a dat seama, isi dorea un copil, un suflet, cu care sa se bucure de tot. Sotul insa nu -si dorea copil in acel moment. Vroia sa se mai distreze, varsta il facea sa viseze la si mai multe distractii.
        Cu greu Victorita a hotarat ca nu este el ceea ce- si doreste pana la capat si a hotarat ca trebuie sa incerce sa-si caute bogatia sufletului in alta parte. Tristete mare, rusine in familiile lor, lacrimi si jale. Un divort ar fi fost urat pentru toti, insa ea isi urma dorinta inimii: un copil. Acest lucru  ar fi facut-o pe deplin fericita. Si a cautat sa-si indeplineasca acest vis si sa-si gaseasca sufletul pereche. Si a reusit, s- au gasit, s- au placut si si- au dorit copii amandoi. Desi Victorita s- a mutat foarte departe de casa ei, de familie si de prieteni, ea era fericita si implinita.
        Cand vine pe lume un copil totul este frumos la inceput. Se naste un entuziasm din partea tuturor, cadouri, surprize, felicitari, telefoane primite, etc. Nu mai ai timp de nimic, bineinteles atentia tuturor este axata asupra noului membru, o mogaldeata fina, vesela si iubitoare. Cand mai trece timpul si realizezi ca doar ,ca mama, ai ramas langa bebe si ceilalti si -au reluat treburile lor zilnice, ca si cum nimic nu s -a intamplat, nu mai e la fel. De fapt, mogaldeata aceea simpatica poate sa fie si in plus, nu?!
         Victorita, la fel era de incantata ca este in sfarsit mama, ca are sprijinul tuturor la inceput, ca primeste tot felul de cadouri si ajutor pt cel mic, credea ca e o printesa. Nu si-a inchipuit ca acest  entuziasm e doar o bula de sapun din aer, pluteste un timp, apoi se sparge. Copilul a crescut, era neastamparat, trebuia atentie non stop ziua asupra lui si noaptea la fel. Nu mai interesa pe nimeni puiul de om, care mai mult incurca si lua unora din programul incarcat, din viata sociala in care se invarteau. Victorita si sotul ei erau singurii care nu ar fi putut renunta niciodata. Ea, ca mama tanara, istovita si nestiutoare, ar fi dat toate cadourile primite pentru a avea pe cineva, asa departe unde era ea, sa stea si s -o ajute cu o vorba, cu un sfat sau chiar cu o mana de ajutor la propriu, cu cel mic. Dar cine isi putea anula intalniri, concerte, serate, piese de teatu, excursii, iesiri cu prietenii pentru o joaca obositoare cu un copilas ager si foarte energic?! Nimeni. A incercat sa sune la parintii ei, sa le sugereze ca nu banii o ajuta acum, ca ar fi frumos ca ei sa petreaca timp cu nepotelul, sa-i indrume primii pasi, sa- i citeasca o poveste seara la culcare, sa se joace in parc cu el, sa il vegheze cand are febra sau sa asiste la o serbare la gradinita. Dar glasul ei se stingea, cand la receptor ori nu i se raspundea pentru ca nu aveau timp, ori erau plecati in oras, in excursie, in vizita sau la vreun medic. Si ea care spera sa ajunga si ea la dentist... Insa sacrificiul de mama e unic. Nu mai indraznea sa zica nimic la telefon, era incantata de realizarile lor ca bunici si trecea mai departe, in tacere, cu un zambet slab pe buze si cu o tristete puternica in suflet. Nici macar, cand intr un elan, o zvacnire uriasa de iubire, bunicii i spuneau ca au luat ceva cadou la prichindel, nu mai zicea nimic, ba mai mult, era si mai trista. Putea sa o ajute un cadou acum?! Chiar nu simtea nimeni din familia ei ce se petrecea?! Ar fi vrut sa schimbe ceva, dar ei erau asa bucurosi in ceea ce faceau, incat nu realizau ceea ce vroia si cel pe care il iubeau, mamica cea tanara.
           Oare adevarata bogatie venea din acele plimbari si cadouri sau din ceea ce avea Victorita in camera; o mogaldeata vie si energica, care ii insenina diminetile si ii alina serile?! Eu zic ca bogatia reala este cea care dureaza, iar un cadou se poate rupe sau distruge imediat. Un copil insa e altceva, este mai presus decat un job bun, o casa, o masina sau un cont in banca. Numai cine nu traieste sentimentul de parinte adevarat, nu stie. Si pentru ca a inteles astea singura, cu mintea ei de fata tanara si mamica devotata, a hotarat ca cel mic trebuie sa aiba un frate. Astazi Victorita are doi copii frumosi ca brazii si voinici ca ursul, doi baieti. Este tare mandra si fericita ca la capatul tunelului, nu este singura, exact ca in visul ei: in dreapta o tine de mana cel mare, in stanga cel micut, cei mai de incredere strajeri ai ei. Era Victoria ei si a reusit cu ajutorul lui D -zeu si a vointei, persistentei si iubirii ei."
       Am vrut sa astern pe hartie aceasta poveste pentru ca multe fete tinere or sa se regaseasca aici, insa nu multe au puterea de a recunoaste tot. Sfatul meu: nu luptati sa explicati unora ce e gresit sau nu in acest exemplu, pentru ca daca ei nu simt si nu inteleg singuri, nu sunt facuti sa fie parinti sau bunici.
          O zi faina! Andreea

luni, 22 ianuarie 2018

Din copilarie....

     Nu stiu daca ceilalti din jur isi doresc aceste amintiri despre copilarie, aceste franturi din memorie despre trecutul inocent, insa eu mi- amintesc cu drag despre momentele cand eram copila, fetita rebela, care strabateam strada la bunici dand ordine celor mai mici, tragand cu ochiul la vecini sau punand la cale siretlicuri si farse nevinovate.
     Acum, in iuresul vietii, in era modernitatii si rapiditatii tehnicii, care obosesc mai mult sufletul boem, care pun frau viselor si ideilor marete de copil "mare", nu mai avem timp sa ne amintim. Am uitat sa privim fotografiile ingalbenite ale strabunicilor sau sa citim oracolele de la scoala. Nu mai avem timp sa rasfoim o carte veche sau un album si nici sa vorbim cu un vechi si batran prieten. Ne grabim intotdeauna catre o zi in care computerele si tabletele, gadgeturile si laptopurile ne conduc spre un final cu dureri de cap, migrene si o totala istovire a corpului si mintii.
     Mi-aduc aminte cu drag de dupa amiezile pline de arsita, zilele toride de vara, in care alergam la chisc la bunici si abia asteptam sa mananc punga cu pufuleti si sa beau un Brifcor rece, apoi, cu o pofta imensa, mestecam rapid guma cu surprize cu fotbalisti sau cu masini. Dupa aceea, tot in fuga, abia asteptam sa revin pe strada, unde ne intreceam cu bicicletele sau jucam "tara,tara, vrem osteni!" . Dupa masa, obosita, mancam cu pofta friganelele de la bunica, dulci, calde si parfumate si beam o cana mare cu ceai. La ora 20, pe seara, aveam 10 minute de desene animate la televiziunea nationala. Era o bucurie imensa.
       Ma intreb cu nostalgie, daca as vrea sa retraiesc o zi din acea perioada superba si unica, unde si ce film mi -ar reda exact aceste momente minunate?! As da cativa ani din viata mea sa mai fiu acolo pe strada - copil, inca o data, fara griji si vesela mereu...
      Poate imposibilul devine realitate intr- o zi.
Andreea

marți, 5 decembrie 2017

Pilda (de luat aminte)



 De pe net adunate :

''  Doi bătrâni au trăit împreună mai bine de 50 de ani. Ei nu au avut niciodată secrete unul față de celălalt, dar era un singur lucru pe care femeia i l-a cerut soțului ei: să nu deschidă niciodată cutia veche de pantofi, pe care ea o ținea în dulapul ei.Soțul nici nu o întreba despre conținutul cutiei misterioase… Dar într-o zi, când soția sa s-a îmbolnăvit și a căzut la pat, ea a decis să-i descopere vechiul secret și l-a rugat să-i aducă cutia la spital.
Bărbatul a mers acasă, a luat cutia și a deschis-o. În interiorul ei se aflau două păpuși croșetate și o grămadă de bani: 95.000 de dolari!
“Dar… de ce? Cum?!” – a întrebat mirat bărbatul.Soția a hotărât să-i mărturisească adevărul. “Înainte să ne căsătorim, bunica mea mi-a descoperit secretul unei căsnicii fericite fără certuri. M-a sfătuit că dacă voi fi foarte supărată pe tine, să tac din gură și să mă apuc să croșetez o păpușă. Acest lucru mă va ajuta să mă calmez.”Bătrânul a fost mișcat până la lacrimi. În cutie erau doar două păpuși croșetate… Reiese că soția sa s-a supărat pe el doar de două ori în toți acești ani de căsnicie. El și-a îmbrățișat soția și a sărutat-o.
“Dar de unde sunt toți acești bani?” – a întrebat-o bărbatul uimit.“Aaaa… tu la asta te referi?” – a spus ea zâmbind. “Banii i-am câștigat din vânzarea păpușilor pana acum!”   ''

Un An Nou Fericit si sa ne revedem cu bine la anul !
Andreea